Premium
Una din dilemele care bântuie online-ul semănă cu celebra întrebare: ce a fost întâi, oul sau găina. Astfel, ne întrebăm dacă Dragnea a promovat-o pe Shhaideh în ciuda etniei ei, pentru că nu prea îi pasă de etnie când vine vorba de oameni utili, sau, dimpotrivă, a promovat-o tocmai pentru că etnia o izolează și o face loială Răspunsul meu este: amândouă motivele.
În faza întâi...
...este foarte posibil ca Shhaideh să fi fost promovată tocmai datorită etniei.
Procedeul nu este neobișnuit. Otomanii construiau corpurile de ieniceri cu străini de origine creștină (de aici și titlul). Ienicerii, apoi, controlau și erau controlați de spahii, care aveau o stare socială mai bună și erau născuți musulmani. Divide et impera.
La fel, țarii recrutau gărzi de corp din rândul cazacilor ucrainieni. Papa era (și simbolic, încă mai este) păzit de elvețieni.
Logica este destul de simplă. Străinii nu vor avea nici informația nici capitalul de încredere necesar pentru a intra în intrigile de la curte. Plus, adeseori, cei recrutați erau literalmente scoși din sărăcie, îngrijiți și hrăniți.
Aceeași logică se poate aplica în cazul mai multor exerciții de aducere în zona puterii a unor categorii slabe și marginale. Traian Băsescu, de exemplu, a menținut în PDL parteneriate speciale cu (1) intelectualii PDL, inclusiv Monica Macovei; (2) organizația de femei și, dacă îmi aduc aminte corect, (3) organizația de tineret. Aceste grupe îi ofereau, teoretic, o structură politică proprie cu care, în caz de nevoie, putea împotriva PDL însuși. Ieniceri și spahii. Divide et impera.
Astfel, în fazele inițiale, incluzând numirea ca Ministru al Dezvoltării, sexul, etnia, și religia au putu să o izoleze oe Shhaideh de activitățile de socializare ale baronilor PSD cum ar fi o bere cu băieții, un whiskey, o călătorie la clubul de strip-tease, etc.
În faza a doua...
...poate Liviu Dragnea ar fi preferat o persoană de credință egală cu a lui Shhaideh, dar de religie diferită. Doar că această persoană, posibil, era deja greu de găsit.
Astfel, numirea lui Sevil Shhaideh poate reflecta două atitudini complementare, ambele ținând de pragmatismul PSD. Pe de o parte, sexul, etnia și religia pot să fi fost factori favorizanți în relația cu Dragnea, asigurând fidelitate. Pe de altă parte, odată fidelitatea construită, Dragnea a mizat că pentru partid și electorat, strategia de politică va conta mai mult decât eventualele puseuri xenofobe.
