Premium
Momentul actual nu este unul tocmai pozitiv pentru liderii politici din România. De conjuctură sau nu, cu priză la public sau fără, vom face în continuare o radiografie a principalilor președinți de partide.
Liviu Dragnea - PSD
Președintele celui mai mare partid din țară și liderul de facto al puterii, Liviu Dragnea a reușit contraperformanța de a porni împotriva sa și a partidului cele mai mari manifestații de stradă din ultimii 27 de ani. Bun organizator, cu mână de fier, Dragnea tânjește în același timp prea mult după afirmarea personală. Ăsta-i și unul dintre motivele pentru care a adus partidul în situația de azi, iar poziția sa de lider, deși nu este pusă cu adevărat în pericol momentan, este privită cu mai mult scepticism. În sondajele Avangarde, încrederea în Liviu Dragnea a scăzut cu 14 procente de la momentul câștigării alegerilor și până azi.
Să te bați cu pumnii în piept că tu conduci guvernarea total, după care să faci niște pași în spate când situația se complică și să declari că n-ai știut de OUG13, ei bine, ăsta nu prea mai e comportament de lider. Și chiar dacă nu se resimte momentan, membrii de partid rețin aceste scene.
Călin Popescu Tăriceanu - ALDE
Deși partidul este unul cu o conducere bicefală, nu greșim dacă spunem că Tăriceanu este mai copreședinte decât Daniel Constantin. Fostul lider PNL nu este primul care părăsește nava mamă și încearcă să o ia pe cont propriu, dar este cel căruia i-a ieșit cel mai bine. E drept și că a beneficiat în câteva rânduri de alinierea propice a astrelor, dar ce-ar fi politica fără un pic de noroc? Ținut în viață în 2014 prin funcția de președinte al Senatului, Tăriceanu are în ultimul sondaj Avangarde nu mai puțin de 42% încredere. Acesta a fost chiar mai sus după alegerile din 11 decembrie, când ajunsese la 47%.
Dintre toți președinții actuali de partide, putem spune că Tăriceanu are cel mai important aport pozitiv la starea în care organizația proprie se regăsește astăzi.
Raluca Turcan - PNL
Ajunsă printr-o conjunctură președinte de partid, Raluca Turcan este pur și simplu vocea responsabilă ca până la alegerile interne să transmită mesajele liberalilor. Fără a avea valențe de lider, aceasta nu poate emite pretenții prea mari nici în cadrul alegerilor interne. Responsabilă doar să asigure o tranziție cât mai lină, aceasta este momentan ca apa sfințită. Nici nu e o povară pentru partid, dar nici locomotivă.
Nicușor Dan - USR
La fel ca în cazul lui Tăriceanu, și Nicușor Dan are mari merite pentru situația în care partidul său se regăsește azi. Spre deosebire însă de liderul ALDE, președintele USR își poate simți poziția amenințată în viitorul apropiat. Dacă ALDE este condus mai degrabă în stilul PSD, salvatorii României au un stil mult mai boem și o resursă umană de calitate superioară. Prima care a apărut ca o potențială amenințare la președinția partidului a fost Clotilde Armand, în urma alegerilor din primăvară. Acum, după parlamentare, e vremea ca alți membrii USR să ia contact cu spațiul public. Câțiva dintre ei au făcut-o și chiar într-o manieră de apreciat. Toate acestea, comparate cu gafele din ultima perioadă a lui Nicușor Dan, îi pot tăia puțin acestuia din autoritate. Totuși, fără a fi animale politice ca cei cu mai mare experiență în domeniu, greu de crezut că usriștii vor încerca o schimbare a președintelui chiar de la primele picături de sânge mirosite.
Traian Băsescu - PMP
Deși a anunțat că renunță la poziția de președinte, Băsescu rămâne în continuare principalul exponat cu care partidul se poate lăuda. Acesta și-a asigurat îndeplinirea obiectivului - PMP, partid parlamentar - printr-o nouă soluție imorală și anume fuziunea cu UNPR. Astăzi, eliberat de rigorile funcției de președinte de partid, Băsescu își poartă propriul război cu justiția. Pentru înlocuirea sa, partidul nu are prea multe variante. Poate doar Turcescu să fie capabil să continue pe aceeași linie pentru că Tomac, deși deține plămâni experimentați cu aerul rarefiat din jurul puterii, tot amână să confirme că merită mai mult decât să fie o veșnică speranță.
În concluzie, deși majoritatea liderilor politici de astăzi sunt uzați și nu au un potențial de creștere major (Dragnea, Tăriceanu, Băsescu), partidele oferă cu greu variante de înlocuire pentru aceștia. În cealaltă categorie, PNL, deși nu are prea multe variante, știe sigur că Turcan nu este una dintre ele, în timp ce la USR pot apărea și alți lideri potențiali, însă între a da bine pe sticlă și a avea calitățile necesare pentru a conduce un partid, este totuși o cale destul de lungă.
