Sondajele pentru turul doi și răzbunarea Diasporei

Sondajele de opinie pentru turul decisiv al prezidențialelor – fără cosmetizările pesediste de rigoare – spun, în fapt, ce-au spus mai mereu: 53%-47% - 52.5%-47.5%. Desigur, în favoarea favoritului – vădit sau disimulat – al tuturor televiziunilor din lume.

Așa cum era de așteptat, transferul de voturi dinspre circul popular (Vadim, Tăriceanu, Diaconescu, Meleșcanu) către Victor Ponta nu e perfect loialist; de la domnul Dan, de pildă, jumătate din poporul OTV evadează spre Iohannis; de la virilii Vadim și Tăriceanu, câte 25% – probabil numai bărbați. Publicul lui Macovei și Băsescu, pe de altă parte, e mult mai riguros – se mobilizează omogen împotriva PSD.

Așa se face că, în ciuda disponibilității PSD de a face înțelegeri cu toată lumea și de a pune premier pe oricine, cifrele estimate în calculele inițiale, facute încă din vară, se mențin: oricâtă publicitate guvernamentală, Regio și de la regii autonome ai asigura la televiziuni, Iohannis tot cu 47.5% rămâne. Călătoria continuă.

Lupta se dă, așadar, pe câteva sute de mii de voturi. Ponta are – ca întotdeauna PSD – prima șansă, șansa ”structurală” – cea a bazinelor cu comportament egal și previzibil din Muntenia și Moldova. Dreapta recuperează sau chiar câștigă prin supramobilizarea Bucureștiului, Ardealului și Diasporei. Problema e că publicul de-aici e mai imprevizibil. În plus, să fim onești – 2014 nu e chiar cel mai grozav an pentru dreapta: zece ani cu Băsescu, un final dezolant de mandat, lunga criză a PDL, spargerea PNL, simpla existență a Elenei Udrea – nu sunt chiar cel mai bun stimulent pentru un vot anti-stânga; ”ce-ar fi să stăm acasă tura asta?” poate fi decizia cheie prin care 150.000 de supărați de dreapta pot tranșa alegerile în favoarea lui Marian Oprișan și Nicușor Constantinescu.

Speranța rămâne la valul de revoltă care vine din Diasporă. Acolo nu vorbim – așa cum am mai explicat – despre o ”proastă organizare în ziua votului”, ci despre o operațiune deliberată, vastă și tenace de suprimare a drepturilor electorale care revin românilor de peste hotare. Capacitatea reală de vot a Diasporei nu este în niciun caz de 150.000 – ci de 1.500.000 de români. Aceștia sunt însă ținuți departe de centrele de votare, acolo unde ar trebui, eventual, să meargă cu avionul; numai în aceste zile am primit zeci de solicitări și semnale pentru înființarea sau reînființarea unor secții de vot în Canada, SUA, Israel, Italia, Marea Britanie, Spania. Acest lucru nu ar fi acceptat sub nicio formă de MAE, pentru că Victor Viorel Ponta ar pierde alegerile. Singurul obiectiv profund al lui Titus Corlățean la aceste alegeri este să țină votul din Diaspora – cu orice mijloace – la o prezență mai mică de 180.000 de români. Iar ministrul de Externe va folosi orice minciună pentru a-și atinge scopul: că nu poate organiza noi secții, că e necesară o procedură nesfârșită pentru a vota, că agitatorii dau târcoale.

Nu vă faceți iluzii: vom avea cozi, revolte și mii de voturi neexprimate și pe 16 noiembrie. Dacă Ponta câștigă, nimeni nu se va atinge de șefii MAE; dacă pierde, oricum nu mai contează, pleacă toți pe termen mediu. Speranța nu poate veni, așadar, de la cei din Diaspora: vor vota într-un număr record, uluitor, dar nu li se va oferi posibilitatea să facă diferența finală. Această diferență poate veni numai din țară. Din răzbunarea celor ai căror copii, frați, părinți și prieteni nu au fost lăsați în mod deliberat de statul român să voteze – pentru că votul lor nu e unul pe placul oficialilor de la București.

Ochi pentru ochi, vot pentru vot.