Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

STRATFOR: România devine un aliat din ce în ce mai important pentru SUA

Klaus Iohannis Donald Trump

stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:

Digi24:

La est, România are o Rusie imprevizibilă şi agresivă, o Rusie cu mari probleme economice. La sud, e Turcia, o ţară tot mai pusă pe ceartă. La Vest, Uniunea Europeană şi Alianţa Nord-Atlantică încearcă să-şi regăsească identitatea. În mijlocul acestei hărţi, România devine un aliat din ce în ce mai important pentru Statele Unite. Aşa se explică tot ce am văzut în timpul vizitei preşedintelui Klaus Iohannis la Washington. Explicaţia vine de la George Friedman, fondatorul Stratfor și Geopolitcal Futures. El a acordat Digi24 un amplu interviu, în care a analizat nu doar vizita preşedintelui la Casa Albă, dar şi principalele ameninţări cărora România trebuie să le facă faţă. În fine, George Friedman a făcut Rusiei un portret de ţară sumbru.
Reporter: Preşedintele român, domnul Klaus Iohannis, tocmai a fost într-o vizită de lucru în Statele Unite. A fost, de fapt, primul lider din această regiune care s-a întâlnit cu preşedintele Trump, la Casa Albă. A spus, în timpul acestei vizite, că trebuie să beneficiem, în continuare, de sprijin din partea Statelor Unite, aceasta fiind o garanţie că nu ne vom întoarce într-o sferă estică de influenţă. Va primi România sprijinul de care are nevoie din partea Administraţiei Trump, pentru a contracara o Rusie mai agresivă?
George Friedman: Primeşte deja acest sprijin. Ne-am intensificat susţinerea pentru Armata română, dar şi antrenamente şi alte forme de cooperare. Întrebarea nu e, deci, dacă se va întâmpla, ci dacă va continua să se întâmple. Pentru Statele Unite, două sunt ţările care contează când vine vorba de contracararea Rusiei: una e Polonia, cealaltă e România. Acum, cu evenimentele din Turcia, România e şi mai importantă. E de o importanţă crucială pentru Statele Unite. De aceea a mers (Klaus Iohannis, n.red.) în vizită în SUA. Pentru că e atât de important.
Reporter: Preşedintele a folosit, de asemenea, această vizită în Statele Unite pentru a prezenta o viziune pentru relaţiile Statelor Unite şi ale NATO cu flancul estic al Alianţei şi cu România, în mod special. A vorbit despre eforturile Rusiei de a-şi crea o sferă de influenţă folosind forţa. A subliniat nevoia unui dialog cu Rusia, dar unul bazat pe o descurajare puternică. Care este punctul dumneavoastră de vedere cu privire la această viziune prezentată de preşedintele român în timpul vizitei sale din Statele Unite? Care sunt principalele provocări la adresa acestei viziuni?
George Friedman: Principala provocare e că Statele Unite sunt active, iar NATO analizează planuri de acţiune. Dacă vorbim despre o putere care să contrabalanseze serios Rusia, e foarte important ca aliaţii noştri din NATO să mobilizeze resurse militare alături de noi. Problema e că aliaţii noştri din NATO nu au foarte mult resurse militare. Aşa că, în acest moment, nu e clar cât de relevant este NATO în această ecuaţie. Poate oferi sprijin politic, dar nu-l descurajează pe Putin. (Mai multe detalii AICI)

Ziarul Financiar:

Liviu Dragnea, cel mai puternic om politic al României la 13 iunie 2017 ora 18.00, vrea sa-l schimbe din poziţia de premier pe Sorin Grindeanu. Ceea ce nu ştie Liviu Dragnea este că laptele nu se bea cu furculiţa.
Economia României este la zenitul postcrizei. PIB-ul a crescut cu 5,7% în T1, după o creştere de 4,8% în 2016. Putem vorbi dacă această creştere este sustenabilă - econo­miş­tii care se opun creşterii economice prin con­sum susţin că nu este. Dar PSD, partidul care a câştigat alegerile cu un scor categoric, şi-a asumat consensual acest fel de a susţine economia. Ceea ce nu ştie este cum să gestioneze acest succes.
De ce să fie schimbat premierul când, din punct de vedere politic, nu există niciun pericol, de vreme ce opoziţia este inexistentă? De ce să fie schimbat premierul atâta vreme cât situaţia economică este una cum nu s-a mai întâlnit după criza de acum zece ani? Nimeni nu explică şi atunci speculaţiile cresc ca apa de ploaie coborâtă din ruinele munţilor şi care inundă satele fără să ştii de unde vine.
Economic totul arată bine. PIB-ul e la un uluitor 5,7% creştere în T1 an la an. Salariul real a crescut cu 14% în T1 an/an. Comerţul cu amănuntul – care reflectă cel mai bine puterea de consum a oamenilor – a crescut cu 7% în T1. Exporturile au crescut cu 12% şi în ciuda faptului că importurile cresc peste exporturi, deficitul de cont curent este sub control pentru că serviciile care, subliniază cea mai puternică inteligenţă a României, compensează. Singurele care sunt în defect sunt investiţiile statului care au scăzut cu 31% în T1 an/an.
Este o mare îngrijorare pentru viitor, în condiţiile în care toată această poveste frumoasă s-ar putea transfera într-un deficit bugetar care ar putea afecta economia în următorii ani. Comisia Europeană crede că deficitul bugetar va ajunge în acest an la 3,6% din PIB. Guvernul zice că nu, dar guvernul, ca să şi poată să facă ce zice, trebuie să fie pe picioarele lui. (Mai multe detalii AICI)

Adevarul:

Iată însă că săptămâna trecută lupta sunnito-şiită, cu accente de ad-hoc-raţie, a reaprins rivalitatea între conservatorismul wahabbit monarhic şi revoluţia populară islamică a Frăţiei Musulmane, cu discretă inspiraţie persană din mişcările anului 1979, de la debarcarea Şah-en-şah-ului Mohamed Reza Pahlavi.
Dacă e să facem o trecere în revistă a maximei complicaţii din Orientul Mijlociu, aici tema ar trebui să conţină mai întâi rivalităţile interconfesionale, interreligioase, cu precădere cele între creştinism şi Islam, în general, generate inclusiv de perioada colonială şi dominaţia europenilor în regiune. Apoi, pe aceeaşi dimensiune post-colonială, sau a revoltelor coloniilor, tensiunile interstatale rezultate din trasarea artificială a frontierelor în regiune, în acea fază a decolonizării, proces care a separat artificial grupuri etnice şi triburi sau clanuri, dacă nu chiar familii, şi a adunat, în acelaşi timp, între aceleaşi graniţe statale trasate artificial grupuri, etnii, credinţe distincte, care aspirau la independenţă şi statalitate în momentul dispariţiei imperiilor coloniale dominante.
Mergând mai departe, aspectele conflictului din Orientului Mijlociu nu pot fi desprinse de crearea statului Israel, în 1948, şi de raportul religios-etnic între evrei şi arabi pe malurile Estice ale Mării Mediterane. Mai mult, conflictul israeliano-palestinian, cu diferitele sale momente istorice contemporane şi faze de creştere şi de-conflictualizare, a fost definitoriu pentru crearea motivaţiilor în regiune pentru noi rivalităţi şi conflicte, ba chiar terorismul are referinţe la componentele „prezenţei creştinilor pe pământurile sfinte ale Islamului” şi „nesoluţionării avantajoase a luptei poporului palestinian pentru propriul stat”, sau chiar „prăbuşirea proiectului soluţiei celor două state”. Aceste susţineri sunt prezente cu formule mai nuanţate sau mai radical, în funcţie de gruparea, statul sau constructul ideologic care căuta legitimitatea propriilor acţiuni în această sursă de conflict, pe care o susţinea în favoarea poporului Palestinian arab şi Islamic. (Mai multe detalii AICI)

RFI:

Parlamentul de la Budapesta a adoptat cu o largă majoritate o controversată lege care înăspreşte controlul guvernamental asupra ONGurilor. Sunt vizate în particular cele care beneficiază de fonduri străine, cap de listă fiind organizaţiile sprijinite de omul de afaceri american de origine maghiară George Soros. Dispozitivul este criticat de Uniunea europeană şi de ONU.
Legea anti-ONG este copiată după o lege rusească similară adoptată la Moscova în 2012. Ea va permite guvernului să stigmatizeze toate organizaţiile care primesc bani din exterior. Concret, legea obligă ONGurile care beneficiază anual de mai mult de 23 de mii de euro de fonduri străine să se înregistreze la tribunal şi să furnizeze lista principalilor sponsori din exterior şi să se prezinte explicit ca « o organizaţie ce beneficiază de finanţări străine ». O menţiune ce trebuie să apară pe orice document : comunicat de presă, mail, corespondenţă normală, site web, publicaţie, etc.
Problema este că la ora actuală, legislaţia maghiară este déjà foarte strictă, conturile ONGurilor sunt publice, vizibile pe internet. Ne putem atunci întreba la ce foloseşte noul text... Oficial, guvernul doreşte mai multă transparenţă pentru a combate spălarea de bani şi finanţarea terorismului. In mod curios însă, organizaţiile religioase, sportive sau fundaţiile minorităţilor etnice nu sunt concernate de lege, chiar dacă primesc bani de la o fundaţie străină...
Examinarea controversatului text a tot fost amânată de mai multe luni pe fondul unor critici tot mai mari contra unei măsuri considerată de mulţi drept discriminatorie sau de intimidare a societăţii civile. Experţii Consiliului Europei ceruseră Ungariei şi premierului conservator Viktor Orban să modifice proiectul de lege, estimând că sancţiunile prevăzute în caz de infracţiune sunt « disproporţionate ». Intr-adevăr, în caz de încălcare a dispoziţiilor, ONGurile riscă să fie dizolvate, închise. Totodată însă, experţii Comisiei zise « de la Veneţia » - organul consultativ al Consiliului Europei - au estimat că textul de lege « răspunde unui scop legitim ». (Mai multe detalii AICI)

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.