Premium
Nici nu și-a anunțat bine demisia Davidoiu și deja a început avalanșa olimpiadei de dat cu părerea cu privire la Tarom. Toți se pricep, mai nou, la aviație și indiferent dacă ești taximetrist, măcelar sau director într-o corporație, trebuie să ai și tu o părere despre “criza de la Tarom”. Așa de bine știu ăștia criza asta, că ei mereu încep cu: “în primul rând stewardesele sunt bătrâne și grase”!
Hai, fie! Îmi permit să comentez și eu despre Tarom, dar asta în condițiile în care am făcut lucrul ăsta des, în ultimii ani, cu diferite ocazii. Spre deosebire de alții, pot spune că știu compania destul de bine, cunosc realitățile Tarom și problemele reale cu care se confruntă. Sunt mândru să spun că unul dintre părinții mei a zburat peste 30 de ani pentru Tarom, am crescut oarecum în compania națională și am cunoscut oameni extraordinari acolo; profesioniști care chiar merită să stea pe scaunul de manager general. Mai mult, pentru scurt timp am și cochetat cu acest domeniu, în urmă cu aproape 10 ani, cumulând peste 2.000 de ore de zbor pe aeronava Boeing 737. Bine, asta e de nebăgat în seamă în comparație cu cele 27.000 de ore de zbor ale tatălui meu pe toate avioanele din flota Tarom (rusești, franțuzești și americane).
Ah, să mă laud puțin. Pe vremea când lucram la Antena3 am participat și eu la facerea documentarelor „Misterul de la Balotești” și „Căzuți în cursă”, din cadrul emisiunii “În premieră cu Carmen Avram”. Vă recomand să le căutați pe Youtube și să le vizionați...
BUCUREȘTI – NEW YORK și BUCUREȘTI – BEIJING. Dar și BUCUREȘTI – MIAMI!
Na, aș mai fi adăugat și București-Los Angeles, da’ ne-au luat-o puțin înainte polonezii (LOT) cu o ofertă de 499 Euro dus-întors și 4 ore escală la Varșovia!
Ca să ne aducem puțin aminte, TAROM a operat cursa directă Bucureşti-New York încă din 1974 (!!!) până în 2003, atunci când fostul ministru al transporturilor Miron Mitrea a avut o viziune-minune și a decis stoparea visului american. La scurt timp după, s-a mai spulberat și visul chinezesc, cursa București-Beijing (direct) a fost oprită. Atunci, mințile luminate de la conducerea țării au zis că e mult mai bine să renunțăm la o tradiție a aviației românești, decât să închiriem/cumpărăm UN AVION! Și uite așa oamenii au ciordit milioane de euro de prin alte părți, achiziții IT și soluții extra-performante care nu porneau, decât să bage 150 de milioane de euro într-un avion super performant! Dar, mă rog, așa au gândit ei atunci.
Sunteți curioși de ce am adăugat și București-Miami? Mai interesați-vă cât de mare este comunitatea de români din capitala comitatului Miami-Dade. Oho, nici nu vă puteți imagina ce oameni au proprietăți pe acolo. Doar nu de fraier a deschis Borcea restaurant românesc acolo sau alți doi tipi cu bani au dat drumu’ la cluburi în zona aia. Nu uitați că acolo e și Bamboo Miami!
Mică paranteză. În decembrie 1989, TAROM avea o flotă de peste 60 de aeronave, curse regulate către destinaţii îndepărtate - Montevideo, New York, Chicago, Montreal, Bangkok, Beijing, New Delhi, Calcutta, Karachi şi Singapore, iar tehnicienii şi piloţii Tarom erau apreciaţi în toată lumea!
FLOTĂ UNITARĂ. CE NAIBA E ATÂT DE GREU?!
Ministrul Cuc, în urmă cu câteva luni: „ne dorim să avem o flotă unitară la Tarom, se ştie că în prezent sunt mai multe tipuri de nave”. Da! Omu’ chiar a înțeles. Așa e! Sunt 6 tipuri de avioane acum la Tarom, într-o flotă de 23 de aeronave. Asta e ceva greu de înțeles pentru celelalte companii aeriene performante, practic oamenii ne iau la mișto pentru alegerea asta bizară. Tarom are nevoie de maximum 2-3 tipuri de avioane. Atât! Altminteri au foarte mult de pierdut pe partea de întreținere, service și quick-replace la o defecțiune. Adică acolo unde pierde foarte mult în ultimii ani. Dezideratul ar fi ca Tarom să aibă flota configurată în felul următor:
- Tip 1 – Aeronave Boeing 737-800NG pentru curse internaționale din Europa și Orientul Apropiat (așa cum sunt astea două noi care au venit lunile trecute)
- Tip 2 – Aeronave Embraer E-Jet family 190 sau 195 pentru cursele interne
- Tip 3 – Aeronave Boeing 787 (pentru cursele intercontinentale).
Acum o să mai apară și cârcotașii să mă biciuiască că, vezi-Doamne, de ce am spus Boeing și nu Airbus. Știți de ce? Pentru că ne referim la companiile aeriene româneşti, iar acestea sunt clienţi vechi ai Boeing, de la care au achiziţionat zeci de avioane. Mai mult, gigantul american Boeing, unul din cei mai mari constructori de avioane din lume, intenţionează să-și extindă contractele actuale cu societatea românească de stat Romaero, de la care grupul american cumpără componente pentru aeronavele sale. Practic așa își motivează ei creşterea producţiei modelului 737. De ce să nu profităm de pe urma asta?
Și mai e ceva. Lumea nu uită că la Balotești a căzut un Airbus, nu un Boeing…
COMUNICARE. CO-MU-NI-CA-RE! CO-MU-NI-CA-RE!!!
Mai țineți minte când ați văzut ultima reclama la TV a companiei naționale Tarom? Nici eu! Dar a companiilor BlueAir sau WizzAir? Exact așa ziceam și eu…
Am stat vreo 5 minute să încerc să enumăr aici zecile de exemple de comunicare defectuoasă sau poate chiar catastrofală ale companiei. Nu are rost să vă bat la cap, însă vă spun doar atât: greșelile grave de comunicare ale Tarom parcă par voite!
Mai ales vizavi de pasageri se întâmplă asta. În orice manual pentru managementul situațiilor de criză în care sunt implicați pasageri, se stipulează că este interzis cu desăvârșire folosirea expresilor de genul „noi înțelegem prin ce treceți” sau „ne pare foarte rău”, mai ales în situația în care compania nici măcar nu este direct răspunzătoare, ca în multe cazuri de-a lungul timpului. Mulți “comunicatori” ai Tarom au făcut aceste declarații publice și, implicit, greșeli grave de comunicare.
