Ţintele României sunt în pericol

Două dintre ţintele rămase de atins pentru România în raport cu Uniunea Europeană, Schengen şi euro, sunt astăzi, după criza datoriilor suverane şi cea a refugiaţilor, în pericol. Între timp, în oglindă cu ce fac Polonia şi Ungaria, România devine elevul ascultător al UE în ceea ce priveşte tratamentul investitorilor străini, al îndeplinirii condiţiilor macro prevăzute de tratatul de la Maastricht pentru aderarea la zona euro. Între Uniunea Europeană şi Polonia creşte tensiunea în ultimele luni ca urmare a luărilor de poziţii dure din partea poloneză, ajungându-se până la trimiteri la istoria celui de-al doilea război mondial şi ocupaţia nazistă. Noul partid de la putere din Polonia, Lege şi Justiţie, merge pe un drum care pare chiar şi mai dur decât cel al premierului ungar Viktor Orban. În condiţiile în care ţările mici de obicei nu fac de capul lor ceea ce fac, este limpede că şi Ungaria şi Polonia au pe undeva un sprijin de la alte mari puteri pentru a ridica tonul la Germania. Şi atunci se vede cum, în condiţiile în care Marea Britanie este aproape de a declara ruptura finală cu Uniunea Europeană şi-şi caută adepţi în est pentru susţinerea poziţiilor sale – a se vedea inclusiv recenta vizită a lui David Cameron în România –, tensiunea din interiorul UE se amplifică.În context, România nu are nici forţa şi nici dispoziţia de a deranja, fiind de altfel într-un fel în copilărie relativ la Occidentul dezvoltat, fără să-şi permită rebeliunile de adolescent ale Poloniei şi Ungariei. Cei 7-10 ani care ne despart în termeni de dezvoltare economică de ţările de la Vişegrad ne ţintuiesc într-o poziţie în care acceptăm fără crâcnire condiţiile, numai să fim pe plac...

Fără îndoială că şi cei care pun în faţa României cele două obiective, euro şi Schengen, ştiu că slăbirea şi punerea viitorului lor în însuşi interiorul Uniunii sub semnul întrebării le reduc din forţă ca instrumente de control asupra ţărilor de la periferie. Şi atunci, cu ce le înlocuim? Ce putem pune României în faţă ca obiectiv în 5-10 ani astfel încât să menţină parcursul de modernizare? Cert este că, urmare a acestei noi situaţii de pe tablă, România îşi poate juca piesele pentru a se aşeza într-o poziţie mult mai bună decât cea din deceniul trecut.Dacă este să nu crâcnim şi să nu luăm traseul Ungariei sau Poloniei, atunci să avem şi de câştigat din această atitudine. Ţările de la periferie nu pot câştiga decât atunci când ameninţarea asupra centrului devine prea mare şi ţările puternice trebuie să investească în securitatea fizică şi economică a ţărilor de graniţă, cum este România.

Tinerii pe care ni-i promitea fostul președinte nu au avut loc pe scena politică deoarece, cu foarte mici excepții, oamenii din generația lui Traian Băsescu nu au făcut pasul înapoi și nu îl vor face nici măcar în acest an electoral. Tot ei se vor afla la butoane și în următorii patru ani.