Premium
"Multă lume mă întreabă de ce nu ripostez cu egală asprime în fața insultelor și a amenințărilor președintelui Traian Băsescu?
Istoria are un haz nebun.
O să explic.
Sorin Oancea, de la B1TV
Ieri am verificat actele în detaliu. Mi-am asumat degeaba că eram administrator al societății care edita Gazeta Sporturilor și care a luat împrumut de la Crescent. Nu eram. Eram director general și redactor șef. Abia după împrumuturi am devenit administrator. Asta de dragul preciziei, nu că se schimbau datele problemei dacă eram.
Președintele Consiliului de Administrație era Sorin Oancea, actualul acționar de la B1TV, exact postul unde Traian Băsescu mi-a adresat cuvintele “lichea” și “om fără caracter”, fără să mă numească. Nu e nevoie de detectivul Marlowe ca să deduci la cine s-a referit președintele.
De ce sînt “lichea”?
Pentru că, acum 10 ani, Gazeta Sporturilor a luat un împrumut de 275.000 de dolari de la Crescent, de aici decurgînd, în raționamentul lui Traian Băsescu, că ziarul a folosit “bani publici”.
Nu eram proprietar, nu eu am decis cum se finanțează ziarul și nici nu am fost măcar întrebat dacă acel împrumut devine mărire de capital. Nici nu era treaba mea sau a administratorilor. Este dreptul acționarilor și doar al lor. Nici eu, nici Oancea, nici altcineva nu decide ce fac ei cu proprietatea.
Și, de fapt, au fost două împrumuturi! Președintele s-a referit la cel mic, dar nu la cel de 5 ori mai mare.
Traian Băsescu: de ce nu trec procurorii la treabă?
Pe 27 iunie 2003, societatea Jurnalul SA, care edita Jurnalul național și Gazeta Sporturilor, ia un împrumut total de 1,5 milioane de dolari de la Crescent. Primul care îl semnează este Sorin Oancea.
Pe 1 iunie 2004, aceeași societate, care își schimbase numele în Convergent Media pentru că rămăsese acolo doar Gazeta Sporturilor, ia încă 275.000 de dolari. Aici semnează Cătălin Tolontan.
Asta mă califică drept “lichea”, susține președintele României. El a oftat, spunînd apăsat că nu înțelege cum de procurorii stau cu fundurile pe scaun și nu trec acușica la acțiune. Evident că despre primul împrumut, cel semnat de patronul B1TV, nu a vorbit.
Cînd președintele a chemat procurorii, aceștia trebuia să îi bată în geam la B1TV, că acolo era administratorul dacă tot supectează șeful statului o ilegalitate. E o glumă amară, dar Traian Băsescu părea pornit și obiectul suspiciunii era mai aproape decît credea. Nașpa moment!
De ce nu răspund cu aceeași violență verbală, mă întreabă cititorii? Păi, poate din lașitate, după cum cred unii. Dar mai întîi pentru că rîd de cum le potrivește soarta. Traian Băsescu vorbea despre indignare în casa subiectului indignării.
Ironie terminală
Imaginați-vă că, dacă urmăm această rută de judecată, Sorin Oancea a finanțat B1TV cu banii cîștigați pe vremea cînd lucra la Antene și la Jurnalul SA. Cu “banii poporului”, după cum a spus președintele României.
Sigur că e o comparație forțată, dar o fac intenționat ca să observăm unde duce un astfel de raționament. E ca o reducere la absurd.
Îl cunosc pe Sorin Oancea și știu că și el zîmbește acum. S-a ajuns prea departe. În nici o țară nu ți-e rușine cînd semnezi documente legale. Dacă președintele României crede altceva despre companii, lege și răspundere, e problema lui și numai a lui.
În aceste timpuri de “ironie terminală”, expresia e a lui Jedediah Purdy, poate că, de fapt, nițel curaj înseamnă să rămîi la argumente.
Să nu alimentezi și mai mult cinismul general și sentimentul că totul e o murdărie și că nimic nu merită făcut. Să nu răspunzi conform logicii potrivit căreia, dacă te socoți insultat, ar trebui să scoți boxul și să lămurești cazul.
E adevărat că se poartă cafteala. Traian Băsescu și Mircea Badea se întîlnesc în a face din “deontolog”un atribut ironic. Amîndoi îl rostesc cu dispreț.
“Intelighenția”, adică Monica Macovei, Cristian Preda sau Adrian Papahagi, e atacată cu fix aceleași argumente din ambele tabere, ce ironii le-a adresat președintele în ultimele apariții!
Nu vreau să intru în logica asta de Hannibal Lecter aflat înainte de ora prînzului. Vorba lui Purdy, un puști american sătul de atîta cultură a cinismului terminal, mai bine să rămînem curioși referitor la capacitatea lumii de a face bine.
Acesta e primul motiv pentru care nu zbier.
Banii din Gala Bute
Al doilea e acela că am încredere în instituții. Sînt convins că într-un timp destul de scurt ne vom clarifica. Vom afla dacă e adevărat ce afirmă, pe baza informațiilor și a judecății lui, Traian Băsescu.
Sau dacă e adevărat ce susținem noi, tot pe baza informațiilor și a raționamentelor: că frauda pe bani europeni de la Gala Bute, finanțată de ministerul Elenei Udrea, va ajunge în instanță și că sînt mari șanse să se recupereze prejudiciul.
Al treilea motiv e că am trăit momente infinit mai grele ca acestea. O, da!
Gala Bute nu e, nici pe departe, investigația cu cele mai mari presiuni sau cucuie din ultimii 20 de ani.
Povești din vremea investigației Loteria
Cea mai nasoală, îndelungată și stresantă a fost, de departe, cea referitoare la Loteria Română. Pe atunci scriam la ProSport.
De la începutul anilor 2000 am expus afacerile din Loteria Națională și legăturile bolnăvicioase dintre directorul-rege Nicolae Cristea și patronul Rapidului, George Copos.
Atunci ne-au spart mașinile ca să ne fure documentele. Au băgat șopîrle la patronul Adrian Sârbu, fără succes. Au derulat anticampanii de presă prin ziarul Jurnalul național, care era “pe bune” cu directorul Cristea.
Au hărțuit oameni. Una dintre surse și-a găsit casa devastată. Omul, care lucrase în Loterie și văzuse cum se papă banii, și-a grăbit plecarea definitivă în străinătate.
N-a mers cu amenințările, au luat-o altfel. Ioanițoaia s-a trezit cu o valiză de bani în brațe la Ana Electronic! A zîmbit și a driblat-o ca Hagi în drum spre ieșire.
Nu aduc întîmplător aminte de acest caz.
Cum a ajuns dosarul de presă la Victor Ponta
Luni, 25 august 2014, Judecătoria Sectorului 2 va comunica verdictul în dosarul Loteria I, unde s-au dat deja condamnări la prima instanță.
Acum 15 ani, afacerile dintre Loterie și Copos au fost investigate, în principal, de România liberă și deProSport. S-au adăugat Cotidianul și Evenimentul zilei, în funcție de locul unde lucra George Lăcătuș, un ziarist excepțional care a trudit ca un rob pe acest caz.
La un moment dat, plictisit de presiunile dinspre Guvernul Năstase, Adrian Sârbu ne-a rugat să alcătuim un rezumat al anchetei, cu tot ce publicaserăm ani de zile în ziar.
L-am dat și Sârbu l-a trimis mai departe.
Am aflat unde a ajuns sinteza. La Corpul de Control condus de un tînăr pe numele său Victor Ponta.
Știu, dar păstrez sursa confidențială și după 12 ani, că cei de la Corpul de Control au realizat că e groasă. Inclusiv Victor Ponta s-a șocat de cît de mari erau complicitățile de la Loteria Română. Dar nu l-au oprit pe Cristea!
Dacă o făceau, poate că lotul nu mai risca să intre lunea aceasta în pușcărie, după un proces chinuitor.
Ce a făcut Corpul de Control?
De ce Ponta n-a mers mai departe sau de ce nu s-a bătut ca să-i fie ascultat raportul? Unii spun că directorul Loteriei, în fapt o imensă fabrică de bani, avea intrare directă la Adrian Năstase.
Cert e că raportul Corpului de Control, nici acum nu știu cît de corect și de cuprinzător, a fost mușamalizat și a rămas fără consecințe administrative sau legale.
Asta i-a costat enorm pe cei care își vor afla verdictul acum. Pentru că, nesancționați de nimeni, la scurt timp după povestea cu Corpul de Control, ei au operat schema care i-a dus în fața instanței.
Era 2003. Dacă Victor Ponta și-ar fi dus atunci treaba la bun sfîrșit, poate că George Copos nu aștepta azi din închisoare o pedeapsă și mai mare! Senzația trebuie să fie oribilă. Să nu numeri cît a mai rămas, ci cît se poate adăuga!
1.000.000 de dolari pentru Mircea Lucescu
Acelea erau cu adevărat vremuri grele să-ți faci meseria. Nu exista Legea accesului la informațiile publice și Vasile Dâncu, purtător de cuvînt și ministru, se zbătea să explice celor din guvern s-o lase mai moale cu aroganța.
Dâncu era unul dintre oamenii care știau ce urmări poate avea opacitatea. În acest caz, urmări care se pot număra în ani de pușcărie.
Șmecheriile de atunci erau bine acoperite.
M-am uitat de curînd prin dosar și am văzut cum judecătorii primei instanțe au reținut că inclusiv Mircea Lucescu a luat peste 1.000.000 de dolari din banii Loteriei, de la Copos, printr-un interpus.
Practic, Copos plătea performanțele Rapidului cu banii Loteriei. Dar asta nu se putea dovedi atunci.
Acum, că iese președintele la televizor și te jignește ca ziarist, nu e mare lucru. Dacă vi se pare că m-am victimizat, e eroarea mea. Regret! Nu asta simt.
Sînt liniștit și sîntem deciși să publicăm tot ce vom afla din derularea cazului Galei Bute și a altora.
Pe vremuri, în redacția Gazetei Sporturilor lui Chirilă, Nertea, Urziceanu și Eftimie Ionescu, cea care avea la începutul anilor ‘90 sediul taman în clădirea fostului CNEFS, locuind vasăzică pe “banii poporului”, se spunea fără nici un pic de dramatism, chiar cu autoironie: Scrie, frate, că pixul nu ți-l ia nimeni!", scrie Cătălin Tolontan, pe
