Premium
Se naște greu, foarte greu, revoluția fiscală mult visată de președintele PSD, Liviu Dragnea. Și asta în condițiile în care avem de-a face cu un guvern PSD, un premier PSD, miniștri PSD. Care să fie resorturile pentru care, cel puțin pentru noi, cei care îi urmărim cu atâta atenție la tv, Liviu Dragnea și Mihai Tudose se joacă de-a șoarecele și pisica cu trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat?
Să putem vorbi despre informații economice care arată că o astfel de măsură nu aduce nimic bun? Să fie vorba despre informări ale serviciilor care să atragă atenția asupra pericolului unor revolte sociale sau chiar probleme legate de multinaționalele sau să vorbim doar de un joc al negocierii politice pentru polii de putere din PSD, în care fiecare dintre combatanți se folosește de cele mai bune arme ale sale? Fără să mai conteze că aceste arme reprezintă adevărate bombe nucleare pentru un popor care se aștepta mai degrabă să curgă laptele și mierea.
În tot acest război Tudose vs Dragnea, premierul se află într-un moment de grație, în care ar putea puncta suficient de mult încât să se poată vorbi cu adevărat de o șubrezire a puterii lui Dragnea în partid și, de ce nu, chiar de un pas în spate al acestuia. De unde ar veni aceste puncte?
- 100 de puncte din partea societății civile, a patronatelor, a sindicatelor, a multinaționalelor. Fără doar și poate, dacă trecem de Mișa, de Dragnea și orgoliul său nemăsurat și deschidem ușa către țară, vom vedea un popor întreg așteptând cu nerăsuflare ca cineva să vină și să dezamorseze această bombă pe care un jihadist din Teleorman a plasat-o strategic. Iar dacă acest cineva va fi Tudose, imaginați-vă scena cu un super erou care ne salvează când cronometrul mai avea doar câteva secunde. Urale, doamne și domnișoare care leșină de emoție, multinaționale care vor afișa poza premierului la intrare.
- 50 de puncte dinspre PSD. Dacă s-ar pune stavilă în fața revoluției fiscale a lui Dragnea, Tudose automat ar bloca cam tot amalgamul de promisiuni nerealiste, bine numite de Iohannis drept ”țopăieli fiscale”, inclusiv halucinanta Lege a Salarizării marca Olguța Vasilescu. Ce înseamnă asta pentru Dragnea? Păi, fără riscul de a greși, înseamnă falimentul politic. Tot calapodul pe care și-a construit victoria la alegerile din 2016 (pe parte economică, vorba unui clasic în viață) s-ar spulbera și ar rămâne doar…împăratul gol. Automat, un astfel de moment înseamnă un balans al centrului de putere în partid. Până și un Codrin Ștefănescu ar mușca mâna fostului stăpân doar ca să i-o aducă trofeu lui Tudose.
- 100 de puncte din partea lui Ponta, Teodorovici și a multor lideri PSD marginalizați de Dragnea. Iar asta nu este de ici de colo. S-a văzut că Ponta mai joacă încă la nivel mare în PSD cu ocazia alegerilor din Deva, unde candidatul susținut de el a reușit să ia mai mult decât cel de la PSD. Ponta este deja, în mod neoficial, principalul susținător al lui Tudose, în încurajează înaintea fiecărei bătălii cu Dragnea, îl întărâtă, îl motivează.
Avem, la o primă numărătoare, 200 de puncte pentru Tudose. Pe care le poate transforma, foarte ușor, ca într-o campanie de fidelizare, în notorietate, în intenție de vot pentru el, în suficientă forță latentă pe care să o folosească pentru a prelua puterea în partid dar, de ce nu, chiar în opinie pozitivă din partea societății față de un guvern și premier care pleca de la început cu un mare minus în față. Să nu fie oare acestea suficiente motive pentru Tudose să acționeze, ținând cont de cât de mici îi erau și ne erau așteptările?
