Premium
stiripesurse.ro vă prezintă principalele teme ale zilei din presa de mâine:
Digi24:
Un nou triunghi de emoții geopolitice a apărut în Europa: Marea Britanie a încetat să se mai simtă superioară Franței, iar Franței i-a dispărut sentimentul de inferioritate față de Germania. Întrebarea este dacă această transformare sentimentală va reordona în final echilibrul puterii din Europa și, posibil, din lume.
Evoluțiile actuale din Marea Britanie și Franța se vor dovedi decisive. Rămâne de văzut cum vor repara britanicii daunele pe care și le-au produs prin Brexit. Și nu este clar încă dacă francezii vor valorifica energia puternică și pozitivă a noului lor președinte, Emmanuel Macron, pentru a implementa reformele extrem de necesare.
(...)
Ca rezultat al alegerii lui Macron și al pariului pierdut de primul ministru al Marii Britanii, Theresa May, că alegerile generale anticipate îi vor permite să negocieze Brexit-ul de pe o poziție de forță, Franța influențează acum direcția Europei mult mai mult decât o face Marea Britanie. Singura țară dintre „Cele Trei Mari” ale UE rămasă stabilă este Germania, aflată în așteptarea realegerii cancelarului Angela Merkel în septembrie.
Italia ar fi încântată să înlocuiască Marea Britanie în trio-ul puternicilor Europei. Însă Italia trebuie să-și rezolve mai întâi propriile probleme. Fostul prim-ministru Matteo Renzi, care încearcă să revină în prim-planul politicii, nu este un Macron italian. Oricât talent și energie ar avea Renzi, acestuia îi lipsește solemnitatea și capacitatea de a înțelege electoratul pe care le are Macron.
Între timp, un echilibru nou, îmbunătățit, între Germania și Franța implică progrese semnificative pentru stabilitatea Europei. Problema Europei, contrar celor spuse de numeroși critici, nu a fost „prea multă Germania”. A fost „prea puțină Franța”. Din acest motiv, un „moment francez” ar putea să însemne un „moment european”, dacă ar reprezenta reconstituirea unei alianțe franco-germane eficiente. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, împreună cu soţia sa, Brigitte Macron, efectuează începând de miercuri un turneu în Europa Centrală şi de Est, primul de acest gen de când a ajuns la palatul Elysée. Dacă pe agenda liderului de la Paris figurează o serie de teme europene – politica migratorie, cea economică sau Europa apărării – cap de afiş a deplasării lui Macron în Austria, România şi Bulgaria va fi directiva privindu-i pe muncitorii detaşaţi.
Parisul îşi doreşte o revizuire rapidă a directivei detaşării, aşa cum a promis-o dealtfel Emmanuel Macron încă din timpul campaniei sale electorale. In opinia Franţei dar nu numai, respectivul text, elaborat în 1996, este sursa unor numeroase derive. El trebuie deci schimbat repede, Parisul sperând să se ajungă la un acord final la viitorul Consiliu al miniştrilor muncii din UE programat pe 23 octombrie. Franţa a ridicat această chestiune a detaşării de la rang de problemă tehnică la cel de dosar politic. « Există o voinţă de a găsi un acord trebuie însă ca fiecare parte să asculte doleanţele celuilalt şi să le înţeleagă. Subiectul detaşării este important pentru că el poate fragiliza libertatea de circulaţie dacă nu se găseşte un bun echilibru » insistă surse din anturajul prezidenţial.
Timp mult nu mai este însă şi Franţa trebuie să-şi găsească aliaţi pentru a ajunge la un compromis. La Salzbourg, în Austria, Emmanuel Macron ştie că poate găsi înţelegerea necesară. Cancelarul Christian Kern e şi el favorabil unei revizuiri rapide în sensul dorit de Paris. Tot în Austria liderul francez are programate reuniuni cu premierii ceh şi slovac, Bohuslav Sobotka, respectiv Robert Fico. De ce nu însă şi cu cei din Ungaria şi Polonia ? « Pentru cà ne-am văzut déjà cu ei în marginea unor întâlniri europene » răspunde o sursă diplomatică de la preşedinţia franceză. Varşovia estimează însă că evitând Polonia şi Ungaria, liderul francez nu caută decât să divizeze grupul ţărilor de la Visegrad, grup care promisese iniţial definirea unei poziţii comune privind directiva detaşării. Parisul contestă această acuzaţie dar afirmă că « nu doreşte o nouă separare în interiorul UE între mai multe grupuri de state. Nu trebuie să existe pe acest subiect un bloc de Est contra unui bloc de Vest ». (Mai multe detalii AICI)
Adevarul:
Vara anului 2017 a fost dominată de o răbufnire a demonilor războiului, în toate formele sale, pe toate meridianele. Mai întâi memoria Războiului Rece a început să bântuie din nou cancelariile, după ce Coreea de Nord a revenit în prim plan cu ameninţarea nucleară globală după lansarea unei rachete balistice intercontinentale.
Războiul spionilor între SUA şi Rusia a fost readus în prim plan de ingerinţele Moscovei în alegerile prezidenţiale americane, în timp ce în SUA demonii rasismului, excepţionalismului alb şi supremaţiei majoritarilor, combinată cu neofascism şi Ku Klux Klan au fost readuşi în plină stradă.
Şi noile ameninţări continua să irumpă în jurul globului. Mai întâi, războiul ruso-ucrainean din Donbas a răbufnit din nou la nivelul subminării statului ucrainean şi acţiunilor subversive cu grupuri de sabotori în spatele liniei de contact, în adâncimea teritoriului ucrainean, aflat sub controlul autorităţilor legitime. Apoi e vorba despre războiul de spioni şi despre terorism, inclusiv cel desfăşurat împotriva turiştilor în cele mai aglomerate locuri precum Barcelona.
Mai mult, această vară a subliniat şi utilizarea instrumentarului divers şi a tipurilor de războaie utilizate în toată istoria contemporană: de la ameninţarea cu forţa şi utilizarea armelor nucleare la terorism, războiul de spioni, războiul informaţional, atacuri cibernetice şi subminarea economiei, toate instrumentele sunt utilizate pe scară largă, deşi vorbim încă de o perioadă ce nu a căzut încă în conflict deschis, dar frizează cel mai adesea războiul cât se poate de cald. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
În traducere liberă, nu ar trebui să vă ţineţi banii, economiile, la băncile care nu au profit, pentru că ar avea probleme.
Dacă eram în 2008, 2009, 2010, când era criză peste tot în lume, şi în România, declaraţia premierului avea o şansă mare să trimită oamenii la bănci să îşi retragă banii, indiferent de bancă. Gândiţi-vă cum a fost în toamna lui 2008 sau când a izbucnit criza grecească, când nimeni nu mai avea încredere în nimeni.
Marţi, BNR a încercat să „cureţe“ în urma declaraţiei premierului, afirmând că sectorul bancar este solid şi lichid, cu o solvabilitate peste media europeană şi cu o lichiditate dublă faţă de cât ar trebui. Toate depozitele bancare până în 100.000 de euro sunt garantate, deci nu sunt în pericol. Pentru BNR poziţia fiscală a unei bănci, profit-pierdere, este pe planul secund, pe primul loc fiind capitalizarea, solvabilitatea şi lichiditatea băncii. Dacă o bancă raportează profit şi îşi deteriorează indicatorii, trebuie să vină cu capital suplimentar.
Dacă Mihai Tudose ar fi fost simplu cetăţean, sau chiar parlamentar, unde este permisă libertatea declaraţiilor indiferent de consecinţe (celebra declaraţie politică), totul ar fi fost ok. (Mai multe detalii AICI)
