Premium
Odată cu alegerile prezidențiale din Republica Moldova, românii au privit mai atent situația politică și socială de dincolo de Prut. Campania electorală din Moldova a avut ca temă principală lupta împotriva corupției, furtul miliardului. În vâltoarea bătăliei, unul dintre liderii politici moldoveni a avut ca temă centrală de campanie, Unirea. Mihai Ghimpu, președintele Partidului Liberal, și-a axat toată campania pe tema unirii sperând să obțină un rezultat bun. Rezultatul obținut în alegeri a fost execrabil, sub 2%.
Curentul unionist a crescut în Moldova. În funcție de sondaje, avem circa 15%-20% cetățeni care sunt de acord cu unirea între cele două țări.
Cu toate acestea, Ghimpu nu a reușit să obțină măcar un procent rezonabil din acest electorat și asta pentru că liderul moldovean este un politician expirat, un om care a avut mai tot timpul un dublu limbaj, dorind să fie și la guvernare, să aibă acces la resurse, dar și în opoziție. Jocul dublu a fost însă sancționat de electorat, atât partidul său cât și el personal scăzând an de an în preferințele electoratului.
Aflat de ani de zile la putere, fiind într-o perioadă Președinte interimar al țării, Mihai Ghimpu și-a pierdut credibilitatea pe mâna sa. Este rupt de prezent, nu acceptă alte păreri, vrea să conducă partidul în mod autoritar.
Așadar, principalul reprezentant al curentului unionist din Moldova este un lider politic expirat, care nu mai poate purta stindardul drapelului unionist. Mesajele sale cu privire la unire sunt ignorate de cetățeni.
De cealaltă parte a Prutului, în România, liderul politic care a adoptat deschis tema unirii este Traian Băsescu. Nu trebuie să facem o analiză a fostului președinte, pentru că românii îl cunosc foarte bine și cu bune și cu rele. Deși a făcut multe în mandatul său pentru Republica Moldova, precum bursele de studiu, ușurarea formalităților pentru recuperarea cetățeniei române de către moldoveni, linia de finanțare de 100 milioane de euro ori lobby la Buxelles, fostul președinte este acum la o cotă de încredere scăzută. Cei zece ani ca președinte l-au erodat puternic, iar mesajele sale au un impact din ce în ce mai mic.
Concluzionând, curentul unionist din România și Moldova, din punct de vedere politic, este reprezentat de lideri cu o cotă de încredere mică. Ideea unirii nu poate avea succes pe termen scurt. Promotorii ideii nu au forța necesară pentru a convinge populația celor două țări. Dacă în România adepții unirii sunt peste 70%, în Moldova trebuie să mai treacă niște ani pentru formarea unei majorități . Majoritatea aceasta trebuie creată, cetățenii trebuie convinși de beneficii. Acest lucru este imposibil în momentul în care ”emițătorul mesajului” este necredibil. Destinatarul mesajului îl blochează ferm, nu analizează sau nici măcar nu ia în calcul mesajul ”emițătorului necredibil”.
