Premium
La fel cum poporul român s-a născut, în limbajul mitologic de lemn, din doi bărbaţi – Decebal şi Traian –, premierul Ponta pare, în ultima perioadă, copilul politic al controversaţilor Viktor Orban şi Alexis Tsipras. Naş de botez o fi fost Corneliu Vadim Tudor, motiv pentru care "copilul", dacă nu i-a preluat numele, îi duce mai departe măcar năravul şi prejudecăţile.
Când îţi lipsesc argumentele, educaţia nu te ajută sau, mai rău, nici mintea nu prea te duce, îţi mai rămâne varianta unei teorii a conspiraţiei. Partea bună e că Victor Ponta nu este nici lipsit de educaţie, nici lipsit de inteligenţă. Partea proastă e că premierul îi suspectează pe cetăţenii propriei ţări că ar fi receptivi la scenarii fantasmagorice. Aşa că a aruncat pe piaţă teoria străinilor răi care vor să facă din România o colonie subdezvoltată şi a preşedintelui care slujeşte interese oculte.
De fapt, partea cu adevărat tristă e că teoria conspiraţionistă a străinilor care ne vor răul găseşte teren fertil în minţile a milioane de români. Exploatarea fuduliei naţionale nici măcar nu e o tehnică nouă. Bunicul politic al lui Victor Ponta poate depune mărturile că noi, românii, „nu ne vindem ţara”. Bineînţeles că e plăcut şi confortabil ca altcineva să fie de vină întotdeauna. Cum îndrăznesc străinii ăştia să încurajeze combaterea corupţiei în România? Precis vor să fure doar ei, iar nouă ne place să fim furaţi de ai noştri. De ce ne obligă să fim precauţi şi să limităm deficitul bugetar? Vor să ne subjuge nevoile şi neamul, să ne confişte superstiţiile, să ne facă bine cu forţa. „Ce-ai, bă, cu noi, pentru ce să dăm cu var?”
Străinii ăia răi vor să ne transforme într-o piaţă de desfacere a produselor de proastă calitate. Nu e vina noastră că nu mai producem mai nimic. Probabil că străinii au băgat fabricile pe mâna foştilor securişti, care le-au închis şi le-au transformat în afaceri imobiliare. Tot străinii ne-au construit un sistem birocratic alambicat, uns cu şpăgi de sus până jos, care a făcut mai retabil să aduci fructe şi carne din Polonia decât să le produci aici. Ei ne-au furat instalaţiile de irigat şi ne-au lăsat terenurile pradă bălăriilor şi deşertificării. Nu, noi nu avem nicio vină. Să fi fost lăsaţi de capul nostru, să nu ne fi băgat pe gât produsele lor de rahat, să nu ne fi stricat liniştea cu anticorupţia lor părtinitoare, acum trăiam ca-n Paradis.
Evident, răul a fost deja făcut. Reatroactiv nu se poate acţiona, aşa că Guvernul Ponta încearcă măcar să stimuleze economia aia adevărată, neaoşă, prin încurajarea consumului, cu taxe ceva mai mici şi venituri mai mari pentru bugetari. Când ştii că efectele le laşi moştenire altora, optimismul e la cote înalte. Unii ar fi zis că, atunci când îţi pasă cu adevărat de economia locală, acorzi o atenţie mai mare investiţiilor publice şi infrastructurii, dar probabil că aceşti răuvoitori nu se pricep la macroeconomie. Iar apoi, când vreo eroare locală de anticipare sau vreun context global nefericit ne vor pune economia în fund, străinii vor redeveni buni. Sau, cel puţin, un rău necesar. Îi vom ruga să ne mai împrumute câteva miliarde şi vom uita că i-am înjurat când nu ne lăsau să creştem deficitul.
Strict pe noul Cod Fiscal, e treaba specialiştilor să spună dacă ni-l putem permite sau nu. Cert e că liberalii s-au împuşcat singuri într-un genunchi, susţinând în Parlamentul noile prevederi, iar în celălalt au fost împuşcaţi de Klaus Iohannis. Preşedintele, la rândul său, are cel puţin o problemă de imagine. După ce a tăcut luni de zile pe subiectul Codului Fiscal, a ieşit la rampă în ultimul moment, în vacanţa parlamentară, dând frâu liber speculaţiilor cu privire la o posibilă conotaţie politică a cererii de reexaminare. Aceste aspecte ar fi oferit Puterii un spaţiu larg pentru contraatac, dar probabil că Victor Ponta nu s-ar fi simţit el însuşi dacă nu ar fi dat puţin şi cu bâta în baltă. Acum, premierul este obligat să explice la cine şi la ce s-a referit când a vorbit despre interesele străine antiromâneşti. Altminteri, riscă de devină – dacă nu a făcut-o deja – campionul discreditării României şi a propriei persoane în lume.
