Premium
Un articol despre vila lui Ceaușescu a fost publicat în limba română, pe 9 septembrie, în The New York Times. Autorul, Palko Karasz, „născut în România, dar crescut în Ungaria”, după cum însuși povestește în rândurile următoare, face o trece în revistă a vizitei pe care a avut-o la începutul acestei veri la „Palatul Primăverii”. Impresiile autorului le puteți parcurge în rândurile următoare:
În timpul celor 24 ani de președinție a lui Nicolae Ceaușescu, locuința în care a locuit cu soția sa Elena a fost ținută secretă.
Cetățenii de rând nu se puteau apropia de vila situată în cartierul de lux din nordul Bucureștiului, însă circulau numeroase zvonuri despre decorațiile opulente – robinetele placate cu aur, șifonierele doldora de blănurile, hainele și pantofii Elenei, și piscina interioară decorată cu mozaic.
După răsturnarea de la putere a cuplului Ceaușescu – și execuția lor pe 25 Decembrie 1989 în timpul celei mai sângeroase revoluții ce a dărâmat Cortina de Fier în Europa de Est – agenția de știri a statului a sfâșiat “luxul extraordinar” al locuinței lor. Românii obișnuiți, ce trăiseră cu rații de mâncare și combustibil, au fost înfuriați de stilul de viață al cuplului Ceaușescu.
Născut în România dar crescut în Ungaria, autorul articolului „La vila lui Ceaușescu atenția este pe decorație, nu pe dictatură”, PALKO KARASZ spune:
Eram un copil când Ceaușescu și-a găsit sfârșitul. În anii următori am petrecut numeroase Crăciunuri și vacanțe de vară cu rudele din Transilvania și le-am ascultat poveștile despre precaritatea vieții din vremea comunismului. Între timp, cei mai mulți români pe care-i cunoșteam au trecut peste asta sau cel puțin își doreau să o facă.
Și totuși am fost intrigat când în martie trecut guvernul României a deschis spre vizitare vila cuplului Ceușescu. M-am înscris pentru o vizită ghidată la prețul de 30 lei. De la deschidere până in iunie vila a primit în jur de 8000 de vizitatori.
Cunoscută sub numele de Palatul Primăverii, vila este foarte spațioasă – 30 de camere, 53 000 m2, cu grădini de vară și de iarnă – însă fără opulența unui palat. Vila este bine păstrată, cu îngrijitori ocupați cu spălatul geamurilor și huruitul constant al cositoarei de iarbă ce se aude din grădină.
Cartierul, prevăzut inițial pentru angajații unei întreprinderi de gaz și electricitate din București, dar, mai târziu rezervat elitei comuniste, rămâne unul exclusiv.
Vizitatorii sunt invitați să-și acopere încălțările cu papucei albaștri înainte de a păși în interior. Ghidul nostru, Andrei Stancu, un tânăr svelt și studios de vreo 20 și ceva de ani, ne-a povestit că soții Ceaușescu, amândoi născuți în familii de țărani, își scoteau întotdeauna încălțările la intrare ca să protejeze covoarele.
Domnul Stancu ne-a plimbat în peste 12 încăperi decorate într-un amestec de Renaștere târzie și Rococo. Ne-a indicat în parte fiecare candelabru de cristal și tapiserie flamandă. Încăpere după încăpere, ne-a atras atenția asupra brand-urilor românești – cristalul de Mediaș, covoarele de Cisnădie – care acum sunt pe moarte sau dispărute.
Atmosfera s-a mai înseninat când domnul Stancu ne-a împărtășit câteva povești despre cuplul Ceaușescu, care mai de care mai nepolitică.
În sala de cinema capitonată ne-a explicat că Nicolae Ceaușescu aprecia filmele americane. Avea o slăbiciune pentru western-uri și pentru serialul Kojak, povestea unui detectiv inimos din New York interpretat de Telly Savalas. În vremea aceea, Televiziunea Română difuza în principal producții naționale, majoritatea fiind de propaganda.
Photo
Lângă patul matrimonial ce părea proaspăt făcut, am aflat că Elena Ceușescu, cunoscută pentru garderoba luxoasă, purta doar pijamale bărbătești.
O broșură citează o fostă menajeră care descria cum „tovarășa” se întindea pe burtă ca să-i arate cum se șterge praful de sub pat.
Copiii din grupul de vizitatori s-au entuziasmat la vederea piscinei interioare care astăzi este golită de apă și folosită pentru o fadă expoziție despre vacanțele și vizitele în străinătate ale cuplului Ceaușescu.
Cu toate acestea, decorația vilei nu are nimic de-a face cu cea a Casei Poporului aflată la numai câțiva kilometri. Cu o suprafață de 365 000 m2, această fortăreață din beton construită de Ceaușescu și comparată deseori cu Pentagonul, găzduiește astăzi Palatul Parlamentului.
În timp ce Casa Poporului e deschisă spre vizitare, „nimeni nu spune că s-a demolat un sfert de București pentru chestia aia, că au murit oameni acolo pe șantier”, ne mărturisește Radu Preda, președintele executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, o agenție guvernamentală ce studiază regimul Ceaușescu. „În timp se construia chestia aia, Românii stăteau în frig și în foame.”
În timpul vizitei ghidate a Palatului Primăverii, o mai mare atenție a fost acordată tapiseriilor și porțelanurilor decât brutalității dictaturii comuniste.
Mulți dintre participanții la vizită păreau împăcați cu lipsa contextului politic. „Sunt impresionată”, ne-a spus despre ghidul nostru Silvia Rosman, 61, o vizitatoare din Tel Aviv care a părăsit România înainte de urcarea lui Ceaușescu la putere în 1965. „Mi-a plăcut prezentarea pe care a făcut-o – fără amărăciune sau critică”.
Agenția guvernamentală în răspunderea căreia se află vila pare să vizeze astfel de reacții.
„Noi nu prezentăm decât casa. Concluzile le trage fiecare”, ne-a spus Alexandru Niculae, un reprezentant al agenției. „Nu încercăm nici să- l demonizăm pe omul sau conducatorul Ceaușescu, nici să-i găsim alibiuri sau să-i oferim scuze pentru ceea ce s-a întâmplat.”
Domnul Niculae ne-a mai declarat că majoritatea ghizilor angajați de agenție sunt prea tineri ca să fi trăit sub regimul comunist, tocmai pentru a păstra un ton neutru. Unii intelectuali români consideră această metodă ca pe o ocazie ratată sau chiar o disimulare voită a relației tulburi pe care România o are cu propria ei istorie.
Conform declarației lui Florian Banu, cercetăror al arhivelor Securității, în acestă țară cu peste 20 milioane de locuitori, temuta poliție secretă, Securitatea, a menținut o rețea de aproximativ 100 000 informatori în timpul ultimilor ani ai regimului Ceaușescu. Mulți dintre colaboratorii regimului și-au păstrat locurile de muncă și după căderea Comunismului.
Un mic exemplu îl reprezintă doi dintre îngrijitorii vilei din vremea familiei Ceușescu care continuă să lucreze și acum.
România a intrat în Uniunea Europeană în 2007, împreună cu Bulgaria, însă cu condiția de a se supune regulat controalelor de la Bruxelles din cauza corupției cu care se confruntă. Oficial, fostul guvern comunist este puternic condamnat de conducerea actuală a României.
„Nu ne mai putem permite să ignorăm lecţiile trecutului”, a declarat președintele Klaus Iohannis, primul președinte al României ce provine din minoritatea germană, în 2014.
În 2008 și 2009, când am stat în București pentru un stagiu de jurnalism, posomorâta capitală de dinainte experimenta acum o inflorire a construcțiilor. Banere publicitare acopereau cenușiul betonului, iar palatul de care toată lumea vorbea era cel al lui Gigi Becali, magnat imobiliar și proprietar de echipă de fotbal ce instalase în fața propriei case o statuie la scară reală cu Iisus crucificat. (Becali a fost ulterior condamnat pentru corupție.)
În martie, când am vizitat Bucureștiul, mulți români mi-au mărturisit că din cauza corupției împământenite și a derutei politice ce a dus la schimbarea bruscă a primului ministru în noiembrie trecut, tânăra democrație încă mai are nevoie de lecțiile trecutului.
„Corupția adevărată s-a născut în timpul comunismului când una gândeam, alta făceam, una se spunea, alta exista”, ne-a mai spus Radu Preda de la Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Radu Preda a pledat pentru crearea unui muzeu al comunismului, ca cel din Berlin sau Budapesta. El consideră Palatul Primăverii și Casa Poporului surogate pentru ceea ce o astfel de instituție ar trebui să fie și speră ca vizitele ghidate se fie centrate mai mult pe istorie și mai puțin pe decorații.
„Cum poți să înțelegi ce înseamnă libertatea dacă nu știi, nu ai văzut ce înseamnă absența ei?”, întreabă el.
