Premium
Zeci de artişti şi antropologi semnează o scrisoare deschisă adresată mai multor oficiali, prin care solicită efectuarea demersurilor necesare pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia pământului", a lui Constantin Brâncuşi.
Vezi şi: Guvernul o întoarce 'ca la Ploiești': Pentru 'Cuminţenie' nu avem baza legală
Scrisoarea este adresată președinte lui Klaus Iohannis, premierului Dacian Cioloș, președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, președintelui Camerei Deputaților, Florin Iordache, guvernatorului Băncii Naționale, Mugur Isărescu, viceprimierului Vasile Dîncu, ministrului Culturii, Corina Șuteu, ministrului Educației, Mircea Dumitru, ministrului Afacerilor Externe, Lazăr Comănescu, președintelui Academiei Române, Ionel Valentin Vlad, președintelui Institutului Cultural Român, Radu Boroianu.
Potrivit semnatarilor, în urma unor cercetări de "brâncuşiologie", pe parcurul a 25 de ani, s-a stabilit că opera lui Constantin Brâncuşi este una care a iniţiat un curent artistic distinct. Operele "Cumințenia Pământului", "Sărutul", "Rugăciune", alcătuiesc un "triptic virtual ce enunță programul și principiile artistice ale sculptorului". "România posedă două din cele trei tripticuri de lucrări ce fundamentează o revoluție de magnitudine planetară în artele plastice de început de veac 20", se arată în scrisoare. Ca urmare, "apare imperativul implicării directe a Guvernului ca tripticul de lucrări din 1907, a cărei valoare culturală este inestimabilă, să nu fie descompletat prin înstrăinarea din patrimoniul public a Cumințeniei Pământului", mai scriu semnatarii scrisorii deschise.
Vezi şi: Liviu Dragnea îi lansează 10 întrebări-cheie lui Cioloș
Textul scrisorii deschise:
Începând din 1985, Institutul de Antropologie Francisc Rainer al Academiei Române a desfășurat cercetări de brâncușiologie instrumentate cu metode intensive, proprii antropologiei structurale și antropologiei simbolice.
Din anul 2010, ca urmare a cercetărilor amintite, deținem, în premieră mondială, date fiabile privind evaluarea culturologică a operei brâncușiene. În baza acestora, semnalăm în atenția forurilor competente că Brâncuși este inițiatorul unui curent artistic distinct în arta veacului 20, simbolismul hylesic (material), neidentificat anterior de studiile de istoria artei din lipsă de metodă.
Ceea ce propune în mod concret Brâncuși este un nou limbaj în plastică cu două determinări distincte față de arta academică de care se detașează: (a) Un limbaj plastic de sorginte rurală al cărui principal principiu de codificare sau de discurs este materia, nu forma (sculptura înțeleasă ca limbaj precumpănitor al materiilor mai curând decât al formelor).[1] (b) Pe de altă parte, compoziția brâncușiană este centrată pe articularea de discurs etic, nu atât pe discurs estetic (arta înțeleasă ca instituție precumpănitor a eticului mai curând decât a esteticului).[2] Niciun alt curent artistic al veacului XX nu și-a asumat un program deopotrivă de ambițios.
Este demonstrat că lucrările ce inaugurează, în 1907, opera matură a sculptorului, respectiv Cumințenia Pământului, Sărutul, Rugăciune, alcătuiesc un triptic virtual ce enunță programul și principiile artistice ale sculptorului.
Afirmațiile plastice conținute în tripticul din 1907 sunt atât de importante încât Brâncuși a ținut să le repete și dezvolte prin intermediul unui al doilea triptic virtual, Doamna Eugene Meyer Jr., Adam și Eva, Vrăjitoare, inițiat în 1916, lucrări aflate în muzee americane.
Mai mult, opera brâncușiană se încheie în 1937, prin Ansamblul de la Târgu Jiu, ce rescrie în registrul monumental afirmațiile tripticului din 1907.
În concluzie: România posedă două din cele trei tripticuri de lucrări ce fundamentează o revoluție de magnitudine planetară în artele plastice de început de veac 20.
Ca prim pas, apare imperativul implicării directe a Guvernului ca tripticul de lucrări din 1907, a cărei valoare culturală este inestimabilă, să nu fie descompletat prin înstrăinarea din patrimoniul public a Cumințeniei Pământului. În circumstanțele date, acesta este un imperativ pentru orice guvern, din orice țară – un gest care nu admite derogări.
Contribuțiile menționate sunt de utilitate imediată în elaborarea politicilor pe valorificare culturală și de marketing a patrimoniului de artă abstractă de filiație brâncușiană. Se pot anticipa credibil sporiri explozive ale cotelor artiștilor de orientare hylesică, români și străini, consolidarea statutului instituției artei în percepția publică, o tonifiere a procesului de evaluare critică. Ca preambul necesar, se impune recalibrarea strategiilor de prezervare și valorificare a patrimoniului național de sculptură abstractă de fliație brâncușiană.[3]
Cu deosebită considerație,
Dr. Matei Stîrcea-Crăciun, antropolog, IAFR
Virgil Ștefan Nițulescu, Președintele Rețelei Naționale a Muzeelor
Prof. Dr. Petru Bejan, Facultatea de filosofie, Universitatea Al. I. Cuza
Doru Strâmbulescu, Manager, Centrul de Cercetare Constantin Brâncuși
Mircea Roman, artist plastic
Marian Zidaru, artist plastic
Victoria Zidaru, artist plastic
Nicolai Mirodoni, artist plastic
Florentina Voichi, artist plastic
Ștefan Siminic, artist plastic
Gheorghe Nicolae Jac, artist plastic
Alexandru Siminic, artist plastic
Vlad Ciobanu,artist plastic
Alexandrina Siminic, artist plastic
Titi Ceară, artist plastic
Laurențiu Mogoanu, artist plastic
Alexandrina Căzănaru, artist plastic
Zoe Pop, muzeograf, artist plastic
Dan Gavriș, artist plastic
Cristian Pentelescu, artist plastic
Nicolae Stoian, artist plastic
George Oliv, artist plastic
Sorin Ienulescu, artist plastic
Ioan Medruț, artist plastic
Răzvan Mincu, artist plastic
Bogdan Breza, artist plastic
Simona Tănăsescu, artist plastic
George Tănase, artist plastic
Dumitru Cozma, artist plastic
Margarita Iuca, artist plastic
Aurel Vlad, artist plastic
Lucian Butucariu, artist plastic
Marcel Nuțu, artist plastic
George Damian, artist plastic
Simona Sas, artist plastic
Dinu Săvescu, artist plastic
Vergi Suciu, artist plastic
Gheorghe Vasiliu, artist plastic
Prof. Dr. Gheorghiță Geană, antropolog, IAFR
Dr. Marin Constantin, antropolog, IAFR
Dr. Ștefan Dorondel, antropolog, IAFR
[1] Civilizația rurală are ca vocație producția de materii, în timp ce rafinarea formelor își atinge apogeul în civilizațiile urbane.
[2] Arta în sens universal și atemporal, arta marilor civilizații rurale este instituție cardinală a eticului, pe când arta moștenită de la Renaștere, catalizată de mentalul urban, aureolează eticul prin transfer în estetic
[3] Lucrări de referință pe tema simbolizării hylesice:
Matei Stîrcea-Crăciun, Tratat de hermeneutică a sculpturii abstracte, Perspectiva endogenă, BRÂNCUȘI SIMBOLISMUL HYLESIC, Ed. ICR/ Editura Brâncuși, 2016.
Matei Stîrcea-Crăciun, Brâncuși – Limbajele materiei, Simbolism hylesic, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Ed. Anima, 2010.
Matei Stîrcea-Crăciun, Paul Neagu – Nouă stațiuni catalitice, Studiu de hermeneutică a sculpturii abstracte, Simbolsimhylesic, Ed. Triade/Brumar, (2003) 2013.
