10 argumente pentru care Senatul României ar trebui să aprobe astăzi inițiativa cetățenească de modificare a Constituției

Astăzi are loc votul în Senat pentru aprobarea legii Referendumului pentru clarificarea definiției Căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în Constituția României. Iată 10 argumente pentru care Senatul României ar trebui să aprobe, astăzi, inițiativa celor trei milioane de cetățeni.

1. Căsătoria este o instituție mai veche decât orice stat și decât orice sistem sau partid politic. Nici un stat, sistem, partid politic sau politician nu are dreptul să modifice definiția Căsătoriei – care este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie. Modificarea definiției Căsătoriei ar presupune deschiderea unei cutii a Pandorei, cu consecințe extrem de grave asupra întregii societăți. Statul este chemat, așadar, doar să întărească la nivel legal și constituțional o definiție culturală a acesteia, o definiție care aparține poporului.

2. Orice copil are dreptul să fie crescut de o mamă și de un tată. Legalizarea adopțiilor pentru persoanele de același ar presupune că Statul va decide, din oficiu, că unii copii nu vor avea niciodată parte de șansa de a se dezvolta armonios, beneficiind de grija unei mame și a unui tată și de ambele modele parentale complementare. În plus, astfel de „adopții” experimentale presupun traume asupra minorilor a căror natură și proporții sunt departe de a fi pe deplin studiate și înțelese. Consacrarea constituțională a căsătoriei între femeie și bărbat este garanția că vom transmite acest model și copiilor noștri, că credem că părinții sunt mamă și tată, niciodată părinte 1 și părinte 2, cum se practică deja în unele state occidentale (de exemplu, în Franța).

3. Legalizarea „căsătoriilor” dintre persoanele de același sex reprezintă un tip de inginerie socială de factură neomarxistă cu consecințe grave asupra întregii societăți. Legalizarea unor astfel de „căsătorii” nu presupune doar că un număr de indivizi de același sex s-ar bucura de privilegii asemănătoare cu cele acordate cuplurilor homosexuale. Schimbarea conținutului Căsătoriei va atrage schimbări în multe alte departamente ale societății și producerea și adâncirea unor discriminări asupra unor categorii sociale largi.

4. Orice diferență între Căsătorie și „căsătoria” homosexuală fiind abolită prin definiție, nu va exista nicio justificare pentru acordarea preferinței la adopție unui cuplu heterosexual în dauna unor parteneri homosexuali; copiii ar putea fi acordați după principiul unei cote obligatorii de adopție pentru cuplurile gay sau chiar în virtutea unei prioritizări a adopțiilor pentru cuplurile homosexuale, conform principiului discriminării pozitive.

5. Schimbarea definiției Căsătoriei va presupune redefinirea fundamentală a nașterii. Cuplurile de lesbiene vor pretinde, de exemplu, „dreptul” de a avea un copil prin intermediul FIV. Cuplurile de homosexuali vor pretinde și ei același „drept”, fapt care va duce la proliferarea practicii profund controversate a mamei purtătoare. Și chiar bărbații singuri vor solicita acest drept (cum se întâmplă deja în Franța) – fapt care va duce la redefinirea nașterii de copii ca fiind esențial artificială. Or, copilul nu este un obiect asupra căruia să avem „drepturi”, copilul este cel care are drepturi – inclusiv acela de a fi crescut de o mamă și de un tată.

6. Modificarea conținutului Căsătoriei va presupune și modificarea tuturor conținuturilor predate în școli. Manualele școlare – de la manualele de tehnologie la cele de Limba română și la cele de Religie – vor fi completate cu exemplul familiei homosexuale. În virtutea teoriei genului, persoane transgender vor fi aduse în fața copiilor, în cadrul școlii, și prezentate drept un model sau exemplu (cum se întâmplă deja în Occident). Educația sexuală realizată de la vârste foarte mici îi va încuraja pe copii să accepte sau chiar să experimenteze comportamentele homosexuale (cum se întâmplă, iarăși, în Occident).

7. Modificarea conținutului Căsătoriei va presupune restrângerea drastică a libertăților fundamentale – a libertății de expresie, a libertății de conștiință, a libertății religioase și a libertății de educare a copiilor în conformitate cu convingerile părintelui. Acest lucru se va întâmpla în schimbul unui privilegiu (mariajul homosexual) care răspunde unor nevoi incerte ale unor prea puțini beneficiari. Să te referi – de exemplu în predicile preoților – la căsătoria homosexuală ca fiind una care contravine învățăturii morale a Bisericii, în timp ce Cununia este considerată o Taină binecuvântată, va fi catalogat drept un act de discriminare, de vreme ce ambele forme de căsătorie sunt tratate în drept ca fiind fix același lucru. Cei care vor susține că o Căsătorie este între un bărbat și o femeie sau că un copil are dreptul să fie crescut de o mamă și de un tată sau care vor refuza educația sexuală de la vârste fragede în școli vor fi hărțuiți, marginalizați social, calomniați, linșați mediatic, își vor pierde locurile de muncă sau vor fi trimiși la închisoare (cum se întâmplă deja în multe locuri unde gay marriage a fost legalizat, în Occident).

8. Modificarea conținutului Căsătoriei va presupune și deschiderea largă a porților pentru alte „lărgiri” ale Căsătoriei – în direcția parteneriatelor civile poliamoroase (cum se întâmplă deja în Belgia și în Brazilia) sau chiar a legalizării de facto a poligamiei. Acest lucru va dilua și mai mult prestigiul și conținutul Căsătoriei, fapt care va afecta interesul copiilor, va spori confuzia și va altera (și mai mult) fibra morală a societății.

9. Modificarea conținutului Căsătoriei va deschide larg porțile unor teorii extremiste care vor deveni mainstream – cum este teoria genului, lipsită de orice bază științifică. Și poate chiar a „legalizării” altor perversiuni sexuale, cum este pedofilia, urmând același model de afirmare ca mișcarea gay.

10. În condițiile în care 89% dintre români se declară împotriva legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex (conform unui sondaj CURS din luna iulie) și doar 4% susțin legalizarea gay marriage, schimbarea definiției Căsătoriei și implementarea ingineriilor sociale presupuse de această schimbare ar merge, în mod evident, împotriva valorilor și ethosului majorității. Cei care au adus pe agenda publică tema gay marriage în România sunt activiștii LGBTQ, iar încercarea de a arunca divizarea produsă de această temă în tabăra susținătorilor Referendumului este ilegitimă – și lipsită de onestitate.

În absența oricăror argumente pentru a contracara cele 10 puncte de mai sus, vedem cu lobby-ul LGBTQ se ascunde în spatele unor chițibușerii procedurale, invocând modificări ale Regulamentul Senatului care ar trebui să restarteze procedura votului în celor două Camere. În fapt, acest Regulament a fost atacat la CCR DUPĂ votul Legii Referendumului în Camera Deputaților – prin urmare, această solicitare nu are nici o bază legală.

Așadar, în mod cert, după ipotetica legalizare a căsătoriilor homosexuale în România nu va mai fi vorba despre acceptarea diferenței, ci despre abolirea ei și impunerea obligației de a numi diferitul ca identic; cu toate consecințele extreme care decurg de aici.