Premium
Cea mai caldă zi de martie a fost înregistrată în România în anul 1952 când pe 30 martie, la Odobeşti, temperatura aerului a urcat la 32,8 grade C, arată caracterizarea climatică publicată de Administraţia Naţională de Meteorologie.
La polul opus, cel mai frig a fost în data de 11 martie 2005, la staţia meteorologică Obârşia Lotrului, unde s-au înregistrat -33 grade C, scrie agerpres.ro.
Potrivit ANM, sfârşitul lunii martie 1952 a fost foarte cald, în aceeaşi zi de 30 martie, înregistrându-se maxime absolute în ţară de peste 25 grade C (31,2 grade C la Medgidia; 30,6 grade C la Sibiu; 30,5 grade C la Griviţa; 30,4 grade C la Constanţa; 30,1 grade C la Cernavodă; 29,9 grade C la Focşani şi Boiţa).
La Bucureşti, maxima absolută este de 29 grade C, înregistrată la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa, în data de 30 martie 1947. În aceeaşi zi, la staţia meteorologică Bucureşti-Filaret s-a înregistrat maxima absolută de 28,8 grade C. La staţia meteorologică Bucureşti-Afumaţi, temperatura maximă absolută a lunii martie este de 27,2 grade C, înregistrată în data de 31 martie 1951.
În topul anilor cu cele mai calde luni martie se află 1989, 1990, 2001, 2014, 2017 şi 2019.
Cât priveşte minimele de temperatură, în anul 2005, mai ales în zilele de 1 şi 2 martie, s-au înregistrat temperaturi minime absolute ale lunii martie, majoritatea sub -18 grade C, la 24 staţii meteorologice (-31,7 grade C la Bâlea Lac, -27,6 grade C la Stâna de Vale, -26,6 grade C la Sf. Gheorghe Munte).
Temperaturi minime foarte scăzute s-au mai înregistrat şi în alţi ani, cum ar fi 1987, 1985 sau 1952. Anul 1987 s-a remarcat prin numărul mare de staţii meteorologice, 95, la care au fost înregistrate temperaturi minime absolute ale respectivelor staţii, cu precădere în perioada 3-5 martie, valorile fiind sub -15 şC (-30 grade C la Poiana Stampei, -29,6 grade C la Vf. Omu).
La Bucureşti, minima absolută a lunii martie este -21,7 grade C, înregistrată în data de 1 martie 2018, la staţia meteorologică Bucureşti-Băneasa. În aceeaşi zi a fost înregistrată şi minima absolută la Bucureşti-Afumaţi şi Bucureşti-Filaret, -19,7 grade C, respectiv -15,9 grade C.
În topul anilor cu cele mai reci luni martie se regăsesc 1962, 1963, 1969, 1987 sau 1996.
Potrivit meteorologilor, prima lună calendaristică de primăvară este caracterizată, în general, printr-o vreme deosebit de schimbătoare, zilele reci şi umede alternând cu cele calde şi însorite. Această alternanţă se produce datorită modificărilor ce survin în circulaţia aerului deasupra sud-estului Europei şi totodată datorită retragerii dorsalei Anticiclonului Est-European spre răsărit, ceea ce favorizează pătrunderea aerul mai cald şi mai umed (originar din bazinul Mediteranei sau din zona oceanului Atlantic) pe teritoriul ţării noastre.
Ca o consecinţă a acestor schimbări în distribuţia centrilor barici de pe continentul european, temperatura medie lunară înregistrează un salt evident faţă de luna februarie. Excepţie fac unele zone restrânse din depresiunile intramontane, aflate în estul Transilvaniei, unde mediile de temperatură se menţin scăzute, ajungând până la -1 grad C.
Astfel, din datele înregistrate în perioada 1961-2023 la staţiile meteorologice din reţeaua Administraţiei Naţionale de Meteorologie, se constată că temperatura medie multianuală a lunii martie are valori pozitive în cea mai mare parte a teritoriului României, fiind mai ridicate în Câmpia Română, Dobrogea şi Câmpia de Vest (între 4 şi 6 grade C) şi mai reduse în Moldova, precum şi în interiorul arcului carpatic (între 2 şi 4 grade C). Pe suprafeţe restrânse din vestul Banatului şi din sudul Olteniei şi Munteniei se înregistrează valorile termice cele mai ridicate din ţară, peste 6 grade C. De la poalele munţilor, unde valorile se menţin în jur de 0 grade C, temperatura scade constant, ajungând să aibă valori cuprinse între -8 şi -6 grade C în masivele înalte din Carpaţii Meridionali şi Orientali.
Din datele înregistrate în perioada 1961-2023 la staţiile meteorologice din reţeaua Administraţiei Naţionale de Meteorologie, se constată că precipitaţiile medii multianuale din luna martie sunt, în general, mai abundente decât în lunile de iarnă. Acestea cresc semnificativ de la est şi sud-est către vest şi nord-vest, dar şi cu altitudinea. În cea mai mare parte a Dobrogei, Bărăganului, Moldovei, dar şi în zone din interiorul arcului carpatic, cantităţile de precipitaţii sunt reduse, mai mici de 30 mm. Cele mai mici valori, sub 10 mm, se înregistrează în estul Deltei Dunării. Cantităţi de precipitaţii de peste 30 mm se înregistrează în sudul şi vestul ţării, în Transilvania şi vestul Moldovei. În Oltenia, precum şi în zona deluroasă şi în cea subcarpatică, acestea ating 50 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii, medii multianuale, de peste 75 mm, se înregistrează în masivele montane din Carpaţii Meridionali, Occidentali şi din nordul Carpaţilor Orientali.
Cantitatea maximă absolută lunară de precipitaţii din martie, înregistrată la staţiile meteorologice din România, este de 375,1 mm, la Stâna de Vale, în anul 1988.
La Bucureşti, cantitatea lunară de precipitaţii, maximă absolută, este de 127,9 mm, înregistrată la Bucureşti-Filaret, în anul 1984. În acelaşi an a fost înregistrată şi maxima absolută la staţia meteorologică Bucureşti Băneasa, 113,1 mm. La Bucureşti-Afumaţi, maxima absolută a lunii martie este de 107 mm, înregistrată în anul 1997.
În topul anilor cu cele mai ploioase luni martie se află 1962, 1988, 2006, 2013, 2018 iar printre anii cu cele mai secetoase luni martie se regăsesc 1972, 1974, 1985, 1990, 2012 şi 2022.
