Premium
La 2 iunie 2020, președintele Federației Ruse a semnat un decret prin care a actualizat liniile direcționale pentru utilizarea arsenalului atomic, revoluționând doctrina de utilizare a acestuia. Pentru prima dată în istoria Rusiei, acest tip special de document a fost făcut public: versiunea sa anterioară, publicată în 2010, a fost clasificată ca fiind secretă, la fel ca toate celelalte de la Uniunea Sovietică încoace.
Această decizie, unică pentru Kremlin, a fost luată pentru a spori transparența cu privire la motivele, momentul și modul în care Moscova își va folosi armele nucleare, conform IlGiornale.
Fără a numi potențiali adversari, Rusia, prin acest nou document, identifică mai explicit scenariile regionale care ar putea duce la un război nuclear. Transparența bruscă de care dă dovadă Kremlinul aduce cu sine un dublu efect: acela de a determina un climat de mai mare stabilitate globală, deoarece își clarifică postura în utilizarea armelor atomice (în acest caz defensivă, dar nu numai, după cum vom vedea), și acela de a-și defini clar conceptul de descurajare strategică, adică de a face explicite zonele de recurs la arsenalul nuclear tactic sau strategic.
Într-adevăr, legea prevede că "politica statului în domeniul descurajării nucleare este de natură defensivă și are ca scop menținerea potențialului forțelor nucleare la un nivel suficient pentru a asigura descurajarea nucleară și protecția suveranității și integrității teritoriale a statului, descurajarea unui potențial adversar de la o agresiune împotriva Federației Ruse și/sau aliaților săi, iar în cazul unui conflict militar, pentru a preveni escaladarea ostilităților și încetarea acestora în condiții acceptabile pentru Federația Rusă și/sau aliații săi".
Acest ultim pasaj este esențial pentru a arăta clar că Rusia nu îmbrățișează filozofia "no first use", adică nu folosește mai întâi arme nucleare: Moscova consemnează așadar că ar putea folosi arme atomice, în acest caz foarte ușor de tip tactic, pentru a determina încetarea unui conflict în condiții favorabile Federației (sau aliaților săi).
De fapt, doctrina militară rusă și, înainte de aceasta, doctrina militară sovietică, au avut în vedere utilizarea dispozitivelor nucleare tactice în luptă pentru a elimina anumite condiții nefavorabile pentru un rezultat victorios și, în mod similar, pe frontul advers, în cadrul NATO, se credea că astfel de dispozitive ar putea fi folosite pentru a "echilibra" disparitatea forțelor convenționale în caz de invazie, adică folosind bombe nucleare tactice pentru a elimina masa de atac formată din diviziile blindate/mecanizate ale Pactului de la Varșovia sau chiar pentru a interzice trecerile obligatorii, cum ar fi văile sau alte caracteristici geografice similare.
Chiar și astăzi, în ciuda tratatelor de dezarmare (acum aproape toate expirate), există încă o disparitate în ceea ce privește numărul de arme nucleare tactice: în timp ce în NATO, și în special în Europa, acestea se ridică la aproximativ 250/300 (din totalul de 600/700) reprezentate de bombe cu cădere liberă (în curs de modernizare odată cu introducerea B61-12), se estimează că Rusia are aproximativ 1900/2000 de arme în stare de pregătire și alte 3300 în rezervă.
Rusia poate folosi arme atomice împotriva oricui
Prin urmare, Rusia declară că "consideră armele nucleare exclusiv ca un mijloc de descurajare, a căror utilizare este o măsură extremă și obligatorie, și că se depun toate eforturile necesare pentru a reduce amenințarea nucleară și a preveni escaladarea relațiilor dintre state care ar putea provoca conflicte militare, inclusiv conflicte nucleare".
De asemenea, este reiterat un alt concept deja bine cunoscut, și anume cel de represalii, considerat "inevitabil" în cazul unei agresiuni împotriva Rusiei și (sau) aliaților săi, și că un atac de retorsiune va fi efectuat împotriva acelor state "care consideră Federația Rusă ca fiind un adversar potențial și care posedă arme nucleare sau alte tipuri de arme de distrugere în masă sau forțe convenționale substanțiale". Prin urmare, spre deosebire de alții, Moscova ia în considerare și utilizarea armamentului atomic împotriva adversarilor care nu au un arsenal nuclear, dar care dispun de "forțe convenționale substanțiale", astfel încât se poate observa că Kremlinul a acordat mai multă atenție adversarilor regionali care sunt considerați, în general și la întâmplare, amenințări convenționale.
Cu toate acestea, există o altă valoare, care se referă la armamentul convențional de precizie care ar putea submina capacitatea de descurajare a Rusiei: strategia Rusiei integrează descurajarea nucleară și nenucleară și urmărește să remedieze lipsa de flexibilitate și capacitate a forțelor moștenite din perioada sovietică. Într-adevăr, SUA ar putea provoca daune inacceptabile Rusiei doar cu ajutorul capacităților convenționale și ar putea obține victoria cu arme de precizie ghidate doar în primele etape ale unui război cu un contact minim cu forțele rusești. Răspunsul Moscovei a fost acela de a încerca să mențină această capacitate adversă cât mai departe de granițele sale prin construirea de bule de interdicție Anti Access/Area Denial (A2/AD) și prin utilizarea "plastică" a armelor nucleare non-strategice.
"Descurajarea progresivă" a Moscovei
Prin urmare, armata rusă a stabilit o "descurajare progresivă" cu mai multe etape și flexibilitate în ceea ce privește opțiunile convenționale și nucleare pentru a gestiona escaladarea. Modernizarea forțelor convenționale nu a modificat accentul pus de Rusia pe armele nucleare non-strategice, utilizate pentru descurajare în timpul conflictelor - inclusiv cele regionale - și, în esență, pentru lupta însăși.
Amenințări în opinia Rusiei
Actualizarea doctrinei nucleare rusești a revizuit, de asemenea, natura amenințărilor care sunt considerate a fi neutralizabile prin utilizarea arsenalului nuclear: Printre pericolele care ar putea escalada într-o posibilă agresiune împotriva Rusiei se numără, de exemplu, acumularea de forțe adversare în teritoriile adiacente Federației Ruse și în zonele maritime adiacente, care includ, de asemenea, transportoare pentru transportul armamentului nuclear desfășurarea de către statele care consideră Federația Rusă un potențial adversar, de sisteme și mijloace de apărare antirachetă, rachete balistice și de croazieră cu rază medie și scurtă de acțiune, arme nenucleare și hipersonice de înaltă precizie, vehicule aeriene fără pilot și arme cu energie dirijată.
De asemenea, Moscova a precizat în scris că aceste amenințări includ și crearea și desfășurarea în spațiu a sistemelor de apărare antirachetă și de atac cu rachete, precum și prezența armelor nucleare și a altor tipuri de arme de distrugere în masă în acele state care pot fi considerate adversare ale Rusiei.
Kremlinul consideră, de asemenea, că proliferarea necontrolată a armelor nucleare și a vectorilor acestora, transferul de tehnologie și echipamente pentru fabricarea lor sau desfășurarea de arme nucleare și de sisteme de transport sau de lansare a acestora pe teritoriile unor state care nu sunt deja puteri atomice reprezintă o amenințare la adresa securității sale.
Acesta din urmă ar putea fi considerat un principiu central în diplomație și este strâns legat de procesul îndelungat al acordului nuclear cu Iranul, la care Moscova este un participant activ, după ce a precizat în mai multe rânduri că nu intenționează să permită Teheranului să dobândească capacitatea de a fabrica arme nucleare.
Războiul cibernetic și atacurile atomice
Ceea ce este cu adevărat interesant și inovator în documentul publicat în 2020 este însă decizia de a răspunde cu arme atomice chiar și în cazul unui atac nespecificat asupra instalațiilor militare sau a sistemelor critice pentru stat: Kremlinul spune aici că, chiar și în cazul unui atac cibernetic capabil să pună la pământ ganglionii vitali ai apărării sau ai statului, va răspunde cu ajutorul arsenalului nuclear. În esență, deci, Moscova calcă pe urmele Nuclear Posture Review din 2018 a SUA, care, într-un fel, a "curățat" utilizarea armelor nucleare de vechile canoane ale Războiului Rece, depășind conceptele de "ripostă" și "prima lovitură", care erau limitate doar la sfera neconvențională.
Din punct de vedere strict politic, noua doctrină nucleară rusă afirmă că "guvernul Federației Ruse [...] va forma și va pune în aplicare o politică externă și de informare în domeniul descurajării nucleare", consemnând astfel în scris voința de a continua pe calea transparenței, din motivele deja menționate mai sus.
