El suferea de o sănătate precară de mai mult timp, deși încă participa la evenimentele partidului și era implicat în elaborarea unor noi norme financiare pentru echipele europene de fotbal.
Dehaene a servit ca prim-ministru între 1992 și 1999, supraveghind transformarea Belgiei într-un stat federal prin modificarea constituției și introducerea de alegeri directe pentru parlamentele comunităților și regiunilor separate din Belgia.
El părea să-i succeadă lui Jacques Delors ca președinte al Comisiei Europene, unul din posturile cele mai puternice de pe continent, dar candidatura sa a fost respinsă prin veto de primul ministru britanic John Major în 1995.
O figură mult respectată în politica belgiană, perioada când Dehaene s-a aflat în post a fost totuși marcată de evenimente nefericite.
El a retras forțele belgiene din Ruanda în 1994, la scurt timp după ce 10 belgieni ai forței de menținere a păcii au fost uciși, o decizie considerată de unii ca o capitulare. Peste 800.000 de ruandezi au fost uciși la scurt timp după aceea într-un genocid ce a durat trei luni, amintește Reuters.
Preluare: Agerpres
Comentează