Actriţa franceză Edith Scob, interpreta preferată a regizorului Raoul Ruiz, a decedat la 81 de ani

Actriţa franceză Edith Scob, una dintre interpretele preferate ale regizorului franco-chilian Raoul Ruiz, precum şi a cineaştilor francezi Georges Franju şi Olivier Assayas, a decedat miercuri, a precizat agentul acesteia pentru AFP potrivit Agerpres.

''Edith Scob a decedat în această dimineaţă la Paris'', la vârsta de 81 de ani, a indicat Cédric Pourchet, de la agenţia CineArt.

De-a lungul bogatei sale cariere care a debutat în urmă cu 60 de ani, actriţa a fost prolifică atât în cinema, cât şi în teatru, cu circa 60 de roluri în fiecare dintre acest domenii.

Pe numele său adevărat Edith Vladimirovna Scobeltzine, actriţa de origine slavă a debutat în film sub bagheta regizorală a lui Georges Franju, cineast francez, pionier al cinemaului fantastic, în 1959, cu ''La tete contre les murs'', o adaptare a romanului semnat de Hervé Bazin, peliculă în care joacă alături de Jean-Pierre Mocky, Anouk Aimée, Charles Aznavour şi Pierre Brasseur.

În anul următor, joacă în pelicula lui Franju ''Les yeux sans visage'', film de groază care o consacră în faţa marelui public. Rolul din acest film, pe care îl interpretează purtând o mască albă, îl va inspira pe John Carpenter în crearea personajului Michael Myers din ''Halloween'' (1978) şi îl va influenţa pe Pedro Almodovar în pelicula ''La piel que habito'' (2011).

Edith Scob va purta din nou faimoasa mască 50 de ani mai târziu în pelicula ''Holy Motors'', de Leos Carax, într-unul dintre ultimele mari roluri ale sale.

În anii '60, actriţa va filma cu regizorii Julien Duvivier (''La chambre ardente''), din nou cu Georges Franju (''Judex'') şi Luis Bunuel în ''La voie lactee'', în care interpretează rolul Fecioarei Maria.

În 1977, colaborează pentru prima dată cu Raoul Ruiz în ''La vocation suspendue''. Colaborarea cu cineastul franco-chilian va continua în alte cinci pelicule: ''Le Temps retrouve'' (1998), ''Comedie de l'innocence'' şi ''Les ames fortes'' (ambele în 2000), ''Ce jour-la'' (2003), ''Le Domaine perdu'' (2005).

Discret, dar constant, chipul său palid şi silueta sa fragilă străbat istoria cinemaului francez: ''L'ete meurtrier'', de Jean Becker (1983), ''Vénus Beaute (Institut)'', de Tonie Marshall (1999), ''La fidelité'', de Andrzej Zulawski (2000), ''Le pacte des loups'', de Christophe Gans (2001), ''L'homme du train'', de Patrice Leconte (2002), ''Bon voyage'', de Jean-Paul Rappeneau (2003).

Rolul din ''L'Heure d'ete'', dramă de familie realizată de Olivier Assayas, i-au adus pentru prima dată o nominalizare la un premiu Cesar pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar. A fost nominalizată din nou pentru ''Holy Motors''