Premium
Bogdan Oprea a fost purtător de cuvânt în Ministerul Sănătății timp de o lună și jumătate, fiind primit în acea funcție de ministrul Vlad Voiculescu. El a demisionat la început de martie 2021 în plin scandal legat de publicarea de către Ministerul Sănătății a datelor referitoare la pandemia de COVID-19. Abia acum a explicat adevăratul motiv pentru care a și demisionat.
„Iată și principalul motiv pentru care am demisionat din funcția de purtător de cuvânt al Ministerului Sănătății după doar o lună și jumătate, dar văzut din cealaltă parte. M-am simțit neputincios, nu puteam să-mi fac treaba, nu la modul în care înțeleg eu că trebuia s-o fac, în slujba cetățenilor și cu maxim respect față de presă, meseria mea, pe care o iubesc. Aveam zeci de solicitări de presă pe Legea 544 întârziate, unele cu lunile, cu mult depășit orice termen legal, la care nu puteam răspunde pentru că structurile de specialitate din subordinea sau coordonarea ministerului nu-mi dădeau informații. Nu mai spun că, atunci când mi le dădeau, nu puteam avea încredere deloc în ce-mi trimiteau, deseori erau greșite, incomplete (și așteptam mult după ele, iar jurnaliștii, la rândul lor, după mine), nu răspundeau concret la ce solicita jurnalistul, nu mai spun cât de agramat erau scrise (nivelul la care un student al meu nu ar lua notă de trecere de la mine), și erau scrise și avizate de funcționari publici, adesea de directori generali. Agramați, la propriu. Împreună cu un coleg (mulțumesc mult, Cosmin), făcusem un soft de tracking al solicitărilor de presă pentru a ști la ce direcție sau instituție le-am trimis și de la care așteptam un răspuns, evidența de condică a Direcției Relații cu Presa, Afaceri Europene şi Relaţii Internaţionale a Ministerului Sănătății era o glumă, ca tot ce se întâmpla acolo (din eleganță, mă voi opri aici pe acest subiect). Ceream reveniri la diverse solicitări în fiecare zi. Hârtii scrise, adrese, cu antet și semnătură, telefonic nu era suficient.
O solicitare, nu voi uita cât trăiesc acest moment profesional, un jurnalist ceruse componența unei comisii de lucru din cadrul ministerului. Niște nume. Primisem din direcții un teanc de hârtii, o corespondență instituțională cât un dosar, adresele dintre diferite direcții ale ministerului legate de solicitarea respectivă, vreo 20 - 30 de pagini, cu justificarea răspunsului că nu pot da acele informații pentru că încalcă GDPR-ul. Repet, vorbesc despre niște persoane, medici, în majoritatea lor, ce făceau parte dintr-o comisie care lua decizii privind sănătatea publică, aceasta este informația publică pe care o solicita jurnalistul. Un funcționar responsabil cu protecția datelor, GDPR-ul, specialist plătit în minister fix pentru asta și exclusiv pentru asta (altfel, militar pensionar, care, deduc, cumula cu pensia specială și un salariu de funcționar în minister), mi-a răspuns, pe pagini întregi, cu citate din lege, cum nu se pot da public către presă niște nume. Între timp, am aflat numele respective nu din minister, ci de la Banca Mondială, care finanța un proiect unde comisia respectivă era implicată și, astfel, am putut da răspunsul jurnalistului care mi l-a cerut. Au fost zeci de pagini de corespondență instituțională și zeci de ore de muncă ale mele, ale colegilor responsabili cu relația cu presa și ale celorlalți funcționari, ca să dau un răspuns de presă, cu termen mult depășit, care avea câteva rânduri, o listă a unor nume.
Emilia Șercan știe, și mulți alți jurnaliști, la fel, ce greu îmi era să le răspund la solicitări, altele decât cele care erau simple declarații politice, deci la cele care presupuneau date concrete de la structurile din subordinea sau coordonarea ministerului. Vă spun sincer, unii jurnaliști o știu de atunci pentru că le-am spus-o, mi-a fost rușine, ca om de comunicare, să girez toată această situație. Unii dintre ei îmi fuseseră colegi, îi respectam enorm. Am plecat din minister după o lună și jumătate”, a spus Bogdan Oprea, pe pagina sa de Facebook.
