Cercetători din domeniul geneticii și istoriei artei susțin că ar fi identificat o urmă de ADN care ar putea fi asociată cu Leonardo da Vinci, pe suprafața unei schițe renascentiste realizate cu cretă roșie. Ipoteza, încă fragilă, se sprijină pe analiza unui desen cunoscut sub titlul „Fecioara și Pruncul”, atribuit de o parte a specialiștilor artistului florentin, aflăm din Science Alert.
O ipoteză construită pe urme fragile
Probele prelevate de pe hârtie au fost comparate cu ADN extras dintr-o scrisoare datată în secolul al XV-lea, semnată de Frosino di ser Giovanni da Vinci, rudă din linia paternă a familiei. În ambele mostre, cercetătorii au identificat secvențe ale cromozomului Y aparținând aceluiași haplogrup, ceea ce indică un strămoș comun în Toscana, regiunea de origine a lui Leonardo.
Rezultatele, obținute dintr-o cantitate infimă de material genetic, au fost publicate pe platforma bioRxiv și nu au trecut încă printr-un proces de evaluare academică. Pentru geneticieni, cromozomul Y rămâne o piesă importantă în astfel de investigații, deoarece se transmite aproape identic de la o generație la alta. Charlie Lee, genetician citat de Science și neimplicat în cercetare, apreciază că datele oferă „un început solid” pentru conturarea profilului genetic al lui da Vinci. Alți experți atrag însă atenția asupra unei probleme majore: autorul schiței nu este stabilit cu certitudine.
Există istorici de artă care consideră că desenul ar putea aparține unui membru al atelierului lui Leonardo. În acest caz, stabilirea identității persoanei care a lăsat urmele genetice pe hârtie devine incertă. „Poate fi oricare dintre ei”, rezumă Lee.
Autentificare, contaminare și piste închise
Riscul contaminării este, de asemenea, real. De-a lungul secolelor, lucrarea a fost manipulată de ucenici, colecționari sau restauratori, iar ADN-ul ar putea proveni de la oricine a intrat în contact cu desenul. Cu toate acestea, miza rămâne ridicată.
Dacă ar fi reconstruit cu un grad rezonabil de certitudine, ADN-ul lui Leonardo da Vinci ar putea oferi un instrument nou pentru autentificarea operelor sale și, eventual, indicii despre trăsături biologice care i-au influențat performanțele intelectuale și artistice. Drumul către o asemenea concluzie este însă presărat cu obstacole. Mormântul atribuit lui Leonardo din Franța a fost distrus parțial în timpul Revoluției Franceze, iar rămășițele sale au fost pierdute sau amestecate în timpul reînhumării la Amboise.
Chiar și în ipoteza existenței unor oase bine conservate, accesul la ele ar fi limitat fără un termen de comparație sigur. În lipsa acestuia, cercetările se bazează pe obiecte asociate indirect cu artistul, multe dintre ele inaccesibile sau lipsite de urme biologice relevante.
În prezent, desenul „Fecioara și Pruncul” rămâne singura lucrare atribuită lui Leonardo din care a fost extras ADN uman, deși atribuirea sa este contestată. Alte piste s-au dovedit imposibil de urmat. Locul de înhumare al mamei sale, Caterina di Meo Lippi, nu este cunoscut, iar accesul la mormântul tatălui a fost refuzat. Leonardo nu a avut descendenți direcți.
În schimb, cercetătorii explorează ramuri colaterale ale familiei. Sunt analizate oase dintr-un cavou familial din Italia, probe de la descendenți contemporani și ADN extras dintr-o șuviță de păr descoperită în 1863, despre care se presupune că ar proveni din barba artistului. Metodele de prelevare și analiză sunt ajustate continuu.
În cazul desenului, materialul genetic a fost obținut printr-o procedură minim invazivă, menită să nu afecteze lucrarea. Specialiștii consideră că această tehnică ar putea deveni utilă în clarificarea autenticității unor opere cu istorie incertă. Biologul evoluționist S. Blair Hedges a descris studiul, într-o declarație pentru Science, drept „o cercetare riguroasă”, realizată cu „instrumente de ultimă generație”.
Autorii speră că aceste rezultate vor încuraja instituțiile de patrimoniu să permită accesul la alte piese relevante, inclusiv „Codex Leicester”, cunoscut pentru o amprentă considerată de mulți specialiști ca aparținând lui Leonardo.
Dacă legătura genetică dintre aceste artefacte și familia da Vinci va fi confirmată, istoria unuia dintre cei mai studiați artiști ai Renașterii ar putea primi o dimensiune nouă, bazată nu doar pe arhive și stil, ci și pe date biologice.
Comentează