România nu are o viziune de politică externă coerentă, ci bâjbâie încercând să nu deranjeze pe nimeni cu vreo poziție fermă, transmite fostul premier Adrian Năstase, care, postează un text semnat de Silviu Predoiu, fost șef SIE, prin care analizează decizia României de a merge la Consiliul de Pace inițiat de Donald Trump.
România merge la Washington ca observator
,,După o analiză “aprofundată”, atent cântărită și probabil însoțită de multe momente de reflecție strategică, președintele Nicușor Dan a decis că România va merge la prima reuniune a Consiliului Păcii de la Washington. Nu ca participant. Nu ca inițiator. Nu ca actor relevant. Ci… ca observator.
Un rol perfect potrivit pentru o țară care pare că și-a transformat ezitarea în doctrină de politică externă. România nu mai ia poziții – observă. Nu mai conduce inițiative – asistă. Nu mai deranjează pe nimeni – încearcă să împace pe toată lumea, reușind performanța rară de a-i irita pe toți. Suntem observatori la viața internațională, observatori la ce se întâmplă în propria țară și, din ce în ce mai des, observatori în propriile noastre vieți. Așteptăm mereu ca alții să ne spună ce trebuie făcut, apoi ne mirăm că nu contăm. Iar când lucrurile merg prost, vinovații sunt mereu alții: serviciile, rușii, „sistemul”, lumea ocultă. Noi? Noi doar… observăm.
Acum observăm și … pacea. Ne spune președintele Nicușor Dan– acela a cărui alegere a fost prezentată drept garanția rămânerii României în Europa – că vom sprijini ferm eforturile internaționale de pace. Desigur. Îmi imaginez deja ușurarea liderilor prezenți la Washington, în frunte cu Donald Trump, când vor afla că și România “sprijină ferm” eforturile lor. Probabil aveau emoții serioase până să apară această confirmare decisivă".
Problema e că România merge la Washington fără viziune
"Și ca să fim clari, problema nu este că mergem acolo. Problema este cum mergem: fără viziune, fără greutate, fără curajul de a spune clar ce vrem, suntem și cu cei care au subscris inițiativei, și cu cei care au spus nu, căci nu suntem decât “observatori”. Iar când o țară se definește permanent ca observator, nu trebuie să se mire dacă alții o tratează exact așa – ca pe un spectator invitat să privească istoria de pe margine. Pentru că, până la urmă, politica externă nu este un exercițiu de politețe diplomatică, ci unul de relevanță. Iar relevanța nu se obține stând pe strapontină, pardon, pe scaunul special rezervat… observatorilor.”
Si un comentariu din partea mea, In Carta Consiliului pentru pace, in capitolul II (calitatea de membru) sunt prevăzute doar două categorii de membri a) membri pe 3 ani cu mandat reinnoibil la decizia presedintelui Trump si b) membri permanenți fără limită de timp (cei care contribuie cu peste 1 mld de dolari). Nu este prevăzută calitatea de observator. In aceste condiții, se va redacta o anexă la Cartă, pe care să o semneze si membrii inițiali? Si o altă intrebare – Presedintele Dan va semna si el documentul inițial – care nu prevede statutul de observator?
In Cartă, se prevede că fiecare stat membru are un vot. Probabil că statele observator vor avea dreptul doar să observe!", scrie Adrian Năstase pe blogul său, comentând o postare de-a lui Predoiu.
Ce a transmis Nicușor Dan despre participarea la Consiliul de Pace
„Voi participa sǎptǎmâna viitoare la prima reuniune a Consiliului Pǎcii la Washington, rǎspunzând invitației președintelui Statelor Unite ale Americii, Donald Trump. România va avea calitate de observator și voi reafirma sprijinul nostru ferm pentru eforturile internaționale de pace și deschiderea de a participa la procesul de reconstrucție din Fâșia Gaza”, a transmis Nicușor Dan, pe pagina sa de Facebook.
Comentează