Premium
Fiul legendarului comandant Ahmad Shah Massoud, care a fost asasinat de Al-Qaida cu două zile înainte de 11 septembrie 2001, se întoarce la lupta tatălui său în Afganistan. Într-o scrisoare deschisă trimisă revistei La Regle du Jeu, condusă de Bernard-Henri Lévy, pe 16 august, el spune că a preluat conducerea rezistenței împotriva talibanilor din regiunea Panjshir.
”Oameni din Afganistan, dragi Mujahedini, prieteni ai libertății din toată lumea!
Tirania triumfă în Afganistan.
Robia se instalează în zgomot și furie.
O răzbunare urâtă se va abate asupra țării noastre martirizate.
Kabulul geme deja.
Patria noastră este în cătușe.
S-a pierdut totul?
Nu.
Am moștenit de la tatăl meu, eroul național și comandantul Massoud, lupta sa pentru libertatea afganilor.
Această luptă este acum a mea, fără întoarcere.
Eu și tovarășii mei de arme ne vom da sângele, împreună cu toți afganii liberi care refuză servitutea și pe care îi chem să se alăture mie în fortăreața noastră Panjshir, care este ultima regiune liberă a țării noastre pe moarte.
Vă vorbesc, afganilor din toate regiunile și din toate triburile și vă invit să veniți alături de noi.
Mă adresez vouă, afganilor de dincolo de granițele noastre, care au Afganistanul în inimă și vreau să vă spun că sunt compatrioți aici, în Panjshir, care nu și-au pierdut speranța.
Vă vorbesc tuturor, din Franța, din Europa, din America, din lumea arabă, din altă parte, care ne-ați ajutat atât de mult în lupta noastră pentru libertate, împotriva sovieticilor din trecut, împotriva talibanilor în urmă cu douăzeci de ani: haideți, dragi frați care sunteți prieteni ai libertății, să ne ajutați încă o dată, ca în trecut. Încrederea noastră în voi este imensă.
Noi, afganii, suntem în situația Europei în 1940.
Cu excepția Panjshir, dezastrul este total și spiritul de colaborare cu talibanii începe să facă școală printre învinși care au pierdut acest război din vina lor.
Rămânem singuri.
Nu vom ceda niciodată.
Am citat unui prieten scriitor francez, cu o zi înainte de căderea Kabulului, sentința lui Winston Churchill promițând sânge și lacrimi.
Mă gândesc astăzi la cuvintele generalului de Gaulle, după deruta armatei sale, că Franța a pierdut o bătălie, dar nu războiul.
Noi, afganii, nu am pierdut o bătălie, deoarece Kabul nu a luptat.
Luptătorii noștri, bătrâni și tineri mujahedini, au reluat armele aici.
Alăturați-vă nouă în spirit sau prin sprijin direct.
Fiți, prieteni ai Libertății, cât mai mulți alături de noi.
Vom scrie împreună o nouă pagină a rezistenței eterne a oprimaților împotriva tiraniei.
Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, vom birui.”
Traducere: Alexandru Petria, scriitor
