Măcelul pe care armata israeliană îl comite în Fâșia Gaza, cu impunitate, ne rănește conștiința. Israelul a devenit un stat-călău. În fața uciderii palestinienilor, nu se aștepta nimic mai puțin decât agitația și indignarea maselor. Ceea ce nu se mai aștepta era ca atacul asupra țintelor militare din Iran, efectuat de către Israel și SUA, să fie un pretext pentru albirea celei mai crude și sinistre dictaturi religioase a vremurilor noastre.
Regimul care a executat cele mai multe condamnări la moarte în 2024, care comandă terorismul sau spânzură homosexualii în piețe publice, care visează să eradicheze "entitatea sionistă" și urmărește, cu o mie de trucuri, arma supremă pentru a o duce la bun sfârșit, a exultat alături de occidentalii care au indicat ilegalitatea intervenției Israelului. Jeremy Corbyn, care are în CV apariţii remunerate la televiziunea de stat iraniană și care declara în 2009 că "prietenii săi din Hamas și din Hezbollah doresc pacea și dreptatea socială", a fost unul dintre ei, relatează Jornal de Noticios citat de Rador Radio România.
Pentru aristocrația morală a Europei, dictaturile sunt protejate de dreptul internațional. Anumite sectoare ideologice rămân fascinate de Revoluția iraniană din 1979, într-o proiecție deosebit de bolnavă a unui sentiment anti-occidental care este, cu ajutorul lui Cesário Verde, o "dorință absurdă de a suferi" pentru păcatele noastre, reale sau închipuite. La Teheran, Foucault a întrezărit în "sfântul" Khomeini revenirea "spiritualității" în politică. Extazul a continuat când măștile căzuseră deja și o teocrație nemiloasă, care a impus sharia și a ucis peste o sută de mii de disidenți, a fost expusă.
În timp ce sufletele bune preiau durerile Iranului, în Africa, continentul abandonat, cel mai mortal război al timpurilor noastre face ravagii.
Se întâmplă în Sudan. Zece milioane de oameni strămutați. Epurare etnică, violență sexuală sistemică, foamete. Orașe devastate. Durează de doi ani. Dar nimeni nu preia durerile bieților sudanezi. Luni de zile fără nicio veste. Tăcere a celor indignați de ceea ce se petrece în Gaza. Nicio picătură de sudoare irosită pentru a cere acțiuni din partea UE și a țărilor occidentale. Nicio condamnare a țărilor arabe și africane care îi înarmează pe casapi.
Poate că Nietzsche avea dreptate, până la urmă, când a scris că "nimeni nu minte mai mult decât un om indignat". (Articol de Rui Lage, scriitor și membru al Adunării Municipale din Porto din partea PS)
Comentează