Premium
Analistul și politologul Alina Mungiu Pippidi susține că războiul civil declanșat în România prin adoptarea modificărilor la Codul Penal poate ar justifica o reacție a liderilor europeni de a exclude țara noastră din UE, pentru că scandalul din România nu va înceta niciodată.
”Poate chiar merităm dați afară din UE. Corupți au și alții, oportuniști tot așa, dar atîta prostie egoistă ca la noi poate ar merita într-adevăr scoasă în afara granițelor continentului european.
Războiul civil între foști aliați politici deopotrivă de corupți – PSD, ALDE, și PNL + PDL, bașca PMP și ex PUNR, amestecați, de la primari la parlamentari de nu mai pot fi demult deosebiți, a reușit să producă un număr de evoluții negative pe care nu știm cine le mai poate întoarce și ale căror consecințe negative venite din exterior vor aduce daune și mai mari, fără a rezolva nimic. Cum confuzia intelectuală nu e cel mai mic din relele pe care le vedem zilele astea, iată lista, poate servește oamenilor de bună credință care vor să mai facă ceva.
Unu. Partea mai oportunistă și relativ mai educată a clasei politice și-a apropriat anticorupția judiciară ca principal instrument de luptă politică, renunțînd la orice altă tentativă serioasă de a propune o alternativă, inclusiv una de politici anticorupție. Nu există trei idei legate și cu sens în opoziție despre cum să reduci totuși practicile corupte, alta decît să bagi pe adversari la pușcărie pentru ceea ce tu faci cu impunitate (Dragnea va merge că acum zece ani își punea oamenii de la presă pe salarii publice, în vreme ce nimeni nu îi va deranja pe cei de la PDL, cu Boc în frunte, că își puneau șoferii, familiile, etc). Restul mai face și lucruri care au potențial anticorupție (creșeterile salariilor, de la primari la medici, sunt pozitive), dar ce face ca să se apere de atacuri judiciare e așa de rău, că nu mai iese nimic din nimic.
Doi. Investitiția enormă în publicitate a ambelor părți și radicalizarea partizană a clientelelor nu are nici o ieșire, ci a ajuns la impasul intelectual total și la o completă denunțare a democrației în chiar numele ei. Tras de mînecă chiar de fani că e cam aberant totuși să spui că Dragnea e răul absolut, dat fiind că trezirea va fi rapidă la eliminarea lui, cînd se va vedea imediat că nu se schimbă nimic, Gabriel Liiceanu a concedat că așa a fost și la Năstase și la Ponta (zic de vreo 18 luni chestia asta) și a găsit soluția în sloganul strigat de două mii de useriști la Parlament săptămîna asta: Afară din țară cu tot PSD și ALDE. Practic, nu?
Trei. Partea cea mai agresivă din PSD-UDMR-ALDE, care era temperată de șefii cu interes să facă figură principală în politica mare a devenit suverană după invalidarea lui Liviu Dragnea, fiind o veche și transpartinică facțiune parlamentară greu de controlat, și a trecut niște coduri care nu sunt variantele moderate preferate de Tudor Toader sau UDMR, ci cele mai extinse aspirații ale sale, acelea de a da imunitate corupției organizate și a-i pedepsi doar pe antreprenorii individuali. În timp ce proștii strigă Dragnea, Dragnea, a cam căzut Dragnea – ca ultim lider cu autoritate destulă care mai putea de a-i modera pe ai lui, cum au căzut înaintea lui și Geoană, și Ponta, și acum personajul colectiv PSD se vede în toată splendoarea lui, asta pentru cine era chior și chiar nu pricepe pe ce criterii se asociază românii în rarele ocazii cînd o fac. Vedeți, e important să te prinzi la vreme că poate nu ăla care vine cu tigrul în lesă e cel care trebuie ucis, că după aceea rămîi cu tigrul.
Patru. Loviturile reciproce adminsitrate de oamenii politici, care nu se luptă doar între partide, ci și în ele, au dus la o renaștere a amestecului serviciilor în politică, care controlează prin oamenii săi favoriți partidele de dreapta, unde îi marginalizează pe liderii cu potențial adevărat, cei care aduc voturi sau reputație, și împing în linia unu a televiziunilor doar pe băieții lor, bușoi, vizitei sau alți asemenea – mă bucur că doar băieți în general (încă un plus politicii feminine, femeile ar trebui să facă un partid al lor). Îi vedeți promovați pe .ziare.com dacă îi vreți undeva grupați, sau în fotografiile cu cămășuțe albe cînd o flancau pe Elena Udrea, care încă nu pierduse paralelul din mînă.
Cinci. Statul paralel, ai cărui propagandiști urlă de te asurzesc că nu există, e mai prosper ca oricînd, cu șefi vechi și noi la servicii jurați să nu se atingă de el, și marile lui afaceri, sutele de milioane ale lui Ghiță sau Condrea încă neinvestigate de nimeni, că de – ar ajunge la cine nu trebuie dacă s-ar pune pe treabă, în vreme ce justiția încă independentă stinge focurile de paie aprinse în dosarele lor de pură diversiune, unul cîte unul. Nu că sunt nevinovați alde Ghiță, dar li s-au făcut dosare aiurea, ca să ne aburească pe noi. Și, sigur, justiția nu e chiar așa independentă încît să hotarască să pună servciiile sub controlul civililor, măcar în forma rudimentară a unui raport al Curții de Conturi asupra achizițiilor SRI et comp la care să aibă acces doar comisia parlamentară. Enorma reușită a statului paralel e că toți proștii, intern și extern, au înghițit gălușca nemestecată că doar partidele sunt un pericol pentru independența justiției, cînd partidele tot ce mai pot face e să legisleze, pe față și cu opoziție, în vreme ce serviciile ascultă pe toți judecătorii cu mandate de siguranță națională și ca urmare nici o curte din România nu mai vrea să judece pe fond procese cu SRI. Fac pe ei de frică mai rău ca acum 10-15 ani. Patriciu de exemplu a cîștigat pe vremuri un proces cu SRI. Reiese acuma că SRI mai făcea și poze la petrecerile sale unde veneau magistrați de vîrf la care nu aveau ce căuta, prin fotograful oficial. Vă dați seama cum stau ăștia pe scaune neștiind dacă nu le apare seara poza pe la vreo televiziune.
Șase. Amestecul profesionist, să admitem, al serviciilor la revoluția anticorupție în direct a dus la o asemenea pierdere a autonomiei societății civile încît nici actele ei de cele mai bună intenție, ca demonstrațiile de stradă, nu mai au nici un potențial și riscă cel mult să ne aducă pierderi (lăsați-l pe Șora în pace, inconștienților!). Demonstrațiile serveau cînd vina era de o singură parte și lucrul de îndreptat era clar. Acuma, s-a ajuns să asediem Guvernul pentru ce face Parlamentul și să cerem să fie lăsate în pace niște legi proaste, care făceau parte din problemă (anticorupția selectivă) de teamă că vor fi înlocuite cu unele și mai proaste (mai puțină anticorupție), ambele, cu zero potențial să reducă vreo corupție serioasă. În schimb, subiectele pe bune unde opinia publică ar putea fi influentă și corupția prevenită (vă tot spun că după ce se petrece nu prea mai contează ce faci) riscă să alunece pe lîngă o opinie publică prostită de partizanat și manipulări ordinare ale serviciilor, la nivel de anii nouăzeci (contra ungurilor, de exemplu). Un exemplu sunt redevențele la gazele din Marea Neagră, unde cu eforturi aproape isterice am reușit (România curată) să trezim lumea în ultima clipă. Pe aceeași linie, PSD merita să piardă guvernarea numai pentru că a retras Roșia Montană de la UNESCO fără nici o consultare (sub pretext că pe durata procesului), dar de ce să demonstrăm (și unde), cînd unicul lucru care ar salva procesul cu Gabriel ar fi de fapt acțiunea pe corupție din dosarele înghețate de DNA pe tema asta (care ar duce la invalidarea cauzei la tribunalul de arbitraj, nu se aplică protecția unui tratat decît dacă investitorul nu e corupt). DNA e însă hotărît să nu facă nimic, și cum DNA și guvernul nu vorbesc decît prin comunicate adverse, riscăm să pierdem și procesul, și Roșia.
Șapte. Reforma indispensabilă a procuratorii, una dintre cele mai puțin transparente și responsabile instituții de la noi, unde nici un cetățean nu știe cînd depune o plîngere ce mai e cu ea nici după ani de zile (dacă nu devine brusc un caz politic, ca Teldrum, atunci sare rîndul cu zece ani), nu mai e pe agenda nimănui. Înadins se amestecă, chiar de către oameni de la care am putea avea pretenții (Mirel Bran de la France 24) toți magistrații și procurorii la un loc (Curtea Supremă are de ani de zile pe site situația proceselor, clară și transparentă, cu date, și motivările sunt publicate). Procurorii au ajuns să folosească propria incompetență ca argument contra schimbării Codului Penal. De exemplu, ce e corupția în rem, și de ce să păstrăm deschise mii de dosare unde cică ar fi corupție, dar după un an de zile nu se știe încă a cui, eu ca editor de presă în 30 de ani nu am publicat nimic despre corupție fără să indicăm cine credem că e corupt, de la Viorel Hrebenciuc în anii nouăzeci, Năstase în anii 2000, Udrea și Cocoș deceniul de după, etc. Ce calitate are o opinie publică care înghite pe nemestecate asemenea lucruri, sau nu pune întrebări elementare, cum ar fi dacă e așa bun codul de procedură de ce naiba la DNA Ploiești nu era respectat și nu se înregistra ce vorbeau cu anchetații (decît de către anchetați)? Cînd apărăm procuratura, de ce să apărăm și dreptul procuraturii de a fi opacă, aribtrară și ineficientă, că nu l-am auzit pe dnul Lazăr să iasă să spună: Popor, mulțumim! Drept mulțumire, pînă la 31 decembrie 2018 fiecare plîngere va avea un număr afișat pe site și decizia va putea fi urmărită, în următoarele termene!
Femeia noastră de serviciu, bătută de un vecin la ea în casă la un loc cu încă o bătrînă, așteaptă de șase luni să îl cheme procuratura pe respectivul, care zilnic le mai dă un picior în ușă. Am sunat poliția judiciară care mi-a spus că ei au terminat demult dosarul și l-au trimis, de acum înainte nici ei nu mai știu ce se întîmplă, a ajuns în coșul procurorului cu alte mii de dosare. Dar nu cumva să se atingă cineva de acest splendid sistem, că vine Cristi Preda și cere declașarea articolului 7 din tratat ca să ne dea afară din UE. Se vede că nu ne-a băgat el, sau ar fi mai cu grijă.
Ce să mai spun, poate că merităm dați afară din UE. Corupți au și alții, oportuniști tot așa, dar atîta prostie ca la noi poate ar merita într-adevăr scoasă în afara granițelor continentului european”, scrie Alina Mungiu Pippidi, pentru România Curată.
