CCR a publicat motivarea, de 133 de pagini, în cazul conflictului președinte- ministrul Justiției, generat ca urmare a refuzului președintelui Iohannis de a o revoca pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror șef al DNA. Curtea Constituțională arată în motivarea privind conflictul instituțional președinte- ministrul Justiției că șeful statului și-a arogat niște atribuții pe care nu le are, atunci când a respins revocarea Laurei C. Kovesi, blocând în acest fel autoritatea ministrului asupra activității procurorilor.
În acest context, politologul Alina Mungiu-Pippidi susține într-un editorial publicat în româniacurată.ro că prin decizia CCR se „elimină un lucru bun, consensul politic asupra numirii și revocării unui procuror general”.
„Pe fond e a doua oară cînd CCR spune că DNA nu e constituțional (nu am auzit nici un jurist serios să spună pe fond că e, și în multe țări candidate nu s-au putut face asemenea agenții ”autonome” cum a cerut UE, chiar din această cauză), prima oară s-a cosmetizat chestiunea făcîndu-se direcție din Parchet, dar acum cu cîți suflă în foc s-a reînviat – că era acolo, și este articolul cu procurorii sub autoritatea Ministrului Justiției. Și așa s-a ajuns la o decizie probabil constuțională, dar care putea fi evitată, și care e proastă, nu doar că poate pica Codruța înainte de termen (cineva care spune unui procuror, în ședință cvasipublică, că vrea să vadă un prim ministru inculpat, și după aceea se ajunge la achitarea lui nu mai este de regretat), nu că e scos din ecuație Klaus Iohannis, ci pentru că se elimină un lucru bun, consensul politic asupra numirii și revocării unui procuror general.
Klaus Iohannis: putem transmite un mesaj puternic de sprijin şi solidaritate
Procurorii șefi au marea lor parte de vină că s-a ajuns aici, dar și toți suflătorii în foc nu pricep că o arhitectură anticorupție pe alocuri neconstituțională (nu e acesta singurul loc) s-a menținut prin presiuni externe și un oarecare consens intern (minus UDMR) între actorii principali că de dragul angajamentelor externe ne facem că nu vedem că nu prea e conform cu Constituția de la 1991 ce facem. De unde însă să mai existe consens, și cu cine, cînd miza jocului a ajuns una singură, să îi elimini pe ceilalți băgîndu-i la pușcărie pentru delicte minore, de acum zece ani, deși, în cazul principalilor șefi PNL, e vorba de eliminarea foștiilor camarazi de la referendumul anti-Băsescu din 2012? Nu mai ai cu cine să faci consens, și atunci tabăra cealaltă distruge tot ce am construit noi, mai ales ca să se apere. Și asta se putea evita, dacă nu sesiza nimeni Curtea nu se întîmpla nimic, și dacă nu era radicalizarea de după pierderea alegerilor de către tabăra Iohannis (cu inculpări gratuite la Tăriceanu, Dragnea) părerea mea e că o parte din instituțiile anticorupție rezistau PSD, care ar fi atacat mai puțin disperat și frontal. Excepția sunt conflictele de interese pentru parlamentari, că la asta a fost mereu majoritate contra, dar văzînd că unele constrîngeri mai modeste nu sunt acceptate de către parlamentarii europeni e clar că asta se va rezolva cînd vom avea altă categorie de politicieni.
Dar fără nici un constituționalist (nu doar că tabăra ”Rezist” are în frunte doar autodidacți, care nu citează pe nici un jurist, cu alte cuvinte au un jurist netransparent și anonim, dar pînă și președinția a făcut sesizări îa CCR în afara termenelor, și alte lucruri jalnice), și numai cu răcnete și huiduieli, ne-am tăiat singuri un picior, și asta o să aibă impact, dincolo de Kovesi, și nu e nici consolare că nu era constituțional, putea sta acolo mult și bine dacă nu dădea din copită aiurea.
Și acuma ce facem? Armele sunt scoase din teci pentru un 2012 reluat– sunt de o săptămână la Bruxelles și nu aud decît că din România vin apeluri disperate la intervenție. Dnul Toader merge mai departe – după ce a provovat chestia asta, de ce s-ar opri? Nu îi e clar cum e cu reacția europeană, a subestimat-o mereu și o subestimează și acum. La fel, și ziariștii luptători pentru justiție care de acum un an calificau CCR drept ticăloasă și mincinoasă, și corul lor de huligani facebook, care cer exact ce a dus la începutul problemelor din Ungaria și Polonia – intervenții peste CCR. Mai urmează arestări, suspendări, și comparații pe care le facem chiar noi cu Polonia și Ungaria, adică cu niște țări unde niște radicali de dreapta au reușit să elimine fosta stîngă comunistă coruptă și compromisă, dar moderată, și acuma ne arată care e idealul de guvernare al dreptei – unul mai antieuropean și mai autoritar decît al stîngii.
Polarizarea politică din România și folosirea serviciilor secrete și a DNA în politică au ajuns o problemă chiar mai mare decît corupția în acest moment, iar combinația a toate e letală. Ea distruge sistematic instituțiile anticorupție pe care le-am plătit cu sacrificii personale acum zece ani. Lipsa de discernămînt și simț critic al fiecărei tabere față de ai săi a dus la o escaladă care promite cele mai rele deznodăminte prezise de mine în luna ianuarie. Nu doar că Schengen și eliminarea MCV (deja irelevant la ce probleme trebuie rezolvate și cum se rezolvă ele) se eternizează, și odată cu ele statutul vostru de țară de rangul doi (că unii au și alte alternative), dar chiar trageți de uși să vă băgați singuri în celulă. Dar cum nebun e ăla care se bagă între doi care vor să se omoare, cînd în sfîrșit barca prinsese direcția spre mal, omorîți-vă, frate. Dacă nu aveți potențial pentru nimic altceva.”, scrie Pippidi.
Comentează