Temele comune care se regăsesc în discursul unui politician ajung să facă parte din notorietatea pe care o dobândește acesta în imaginarul colectiv al cetățenilor. Cuvintele cheie sau artificiile retorice, devin marcă discursivă a unui politician. Ceea ce s-a putut observa în discursul actualului președinte Klaus Iohannis e folosirea, aproape obsesivă, a formulării: "urmăresc cu atenție și cu îngrijorare (dacă este cazul)". Dincolo de ironiile care au luat naștere în mediul online, formularea poate da dovadă de o incapacitate reală de acțiune a președintelui Klaus Iohannis, care de altfel a părut de la început că vrea să își creioneze o altfel de imagine, nu cea de președinte jucător cum a avut Traian Băsescu.
De aceea ultima declarație a președintelui României, care iese cumva din tiparul de care vorbeam mai sus, a creat confuzie.
Cităm din spusele lui Klaus Iohannis:
”Sunt foarte bucuros și foarte mișcat că pot să fiu în această seară în mijlocul dumneavoastră. Soția mea Carmen și cu mine ne-am gândit de multe ori, în viața noastră anterioară, cum ar fi să venim la Ierusalim. Și iată, am venit într-o poziție care mă face să stau în fața dumneavoastră”.[embed]https://www.youtube.com/watch?v=VYRNtRpxpxI[/embed]
Dincolo de formularea greoaie, invocarea "vieții anterioare”, care cel mai probabil s-ar fi vrut a fi o referire la perioada în care nu era președintele României, pare o glumă sau... un indiciu că este preocupat de filosofia orientală. Dacă ne permitem un scurt exercițiu de imaginație, conectat totuși la realitate și la trecutul lui Klaus Iohannis, când a fost profesor de fizică, am putea crede că a inventat mașina timpului, care i-a permis să aibă parte de experiența unei vieți anterioare.
Însă dincolo de glume și pamflete, discursul unui președinte trebuie să aibă o anumită rigurozitate a limbajului, din care să reiasă autoritatea funcției pe care o deține. Dacă până recent i se mai puteau scuza posibilele erori discursive, atribuite unei lipsă de experiență, în prezent ar fi cazul ca acestea să nu mai existe.
În plus, o regulă de bază în comunicarea politică spune că discursul trebuie să aibă următoarele elemente: claritate și empatie. La capitolul claritate președintele Klaus Iohannis mai are puțin de muncit. Cât despre latura empatică nu mă pronunț, pentru că aici se apelează mai degrabă la latura subiectivă, nu cea obiectivă. Și dacă tot suntem la capitolul comunicare poate nu ar fi o idee rea ca Administrația Prezidențială să aibă purtător de cuvânt, așa cum este normal, iar mesajele importante să nu fie transmise doar pe pagina de Facebook.
Și pentru a ilustra inadecvarea discursului președintelui Klaus Iohannis redau câteva fragmente:
”Urmăresc cu aceeași îngrijorare cu care urmăriți și dumneavoastră evoluția și sper ca autoritățile competente să-și facă treaba bine și să găsim toate răspunsurile....În acest moment este prematur să vă dau un răspuns ultimativ. Repet, mă preocupă, mă interesează și urmăresc cu atenție și, recunosc, cu un pic de îngrijorare evoluția”.”Am primit cu îngrijorare vestea deteriorării stării de sănătate a Majestății Sale Regelui Mihai”.
”Sunt neplăcut surprins de faptul că încă nu s-a înţeles că imunitatea parlamentară nu are voie să fie folosită pentru blocarea cererilor justiţiei”.
„Eu cred că ați ajuns într-o situație neplăcută și inutilă. În primul rând, eu cred că libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative. În al doilea rând, această abordare heirupistă mi se pare cel puțin nepotrivită, dacă nu discutabilă. Și în fine, am constatat, din discuțiile pe care le-am avut, că există deschidere la factorii de decizie și cu siguranță, prin discuții așezate și calme, se găsesc soluții convenabile”.
”Urmăresc cu mare atenție și preocupare ceea ce se întâmplă familiei Bodnariu în Norvegia”.
Rugat la Gândul Live să se pună în poziţia unui profesor care a muncit o viaţă, dar nu a reuşit să cumpere ”prin muncă cinstită şase case”, Klaus Iohannis a răspuns sec: ”ghinion”.