Eurovisonul nu este viabil comercial, dar, într-un sens, poate fi viabil ca temă politică.
25% dintre respondenții unui sondaj INSCOP din martie susțin au urmărit calificările la Eurovision.
Însă audiența reală a finalei românești a Eurovision a fost de 3,2%, arată Radar de media. Chiar dacă am considera și preselecțiile, chiar dacă am ține cont de diferențele metodologice semnificative, tot nu ajungem la o audiență reală de 25 de procente.
Asta creează o interesantă problemă. Cu atât mai interesantă cu cât 35% din respondenți au o opinie despre șansele lui Ovidiu Anton.
Altfel spus, puțini văd, mulți au o părere.
Cifrele sunt interesante în contextul scandalului privind pierderea drepturilor de transmisie de către TVR. Ele sugerează că Eurovisionul are, în rândul publicului, un prestigiu semnificativ. Mulți dintre cei 25% din români care susțin că s-au uitat la program o fac pentru că vor să arate ca sunt genul de oameni care se uită la o asemenea competiție, că sunt preocupați de muzica națională, etc. Altfel spus, vor să semnaleze că împărtășesc anumite valori.
Acest sentiment îl exploatează politicienii care critică Guvernul pentru că nu "face ceva" pentru ca Eurovisionul să fie difuzat.