O treime din gospodăriile din România nu face față cheltuielilor lunare, ne spune Institutul Național de Statistică. Adică se târâie de la o lună la alta, fiind mereu în urmă cu banii. Din înălțimile lor europene, transatlantice și diplomatice, preocupă pe cineva dintre mărimurile României această crudă stare de lucruri? Sau e mai ușor să te dai rotund pe la Summit-uri decât să vezi că la tine în țară oamenii nu își mai permit să-și plătească nici măcar curentul electric?
Dincolo de sărăcia lucie a unei mari părți a populației României stau vorbele frumoase și discursurile sforăitoare. Care nu impresionează pe nimeni, de vreme ce o mare parte dintre votanții țării nici nu se mai prezintă la vot, exact din acest motiv: marea politică nu are nicio legătură cu viața oamenilor. Și, în timp ce pentru alegerile din toamnă se fac și se desfac alianțe, se împart locuri și se fac calcule de eligibilitate, românii nu sunt eligibili pentru o viață normală și își împart banii puțini, numai ei știu cum, ca să nu le ajungă de la o lună la alta. Informația făcută publică de INS ar trebui să fie un șoc pentru societatea românească și pentru clasa politică. Dar e o banalitate, așa că trece aproape neobservată, la fel cum ne-am obișnuit cu accidentele zilnice de pe șoselele țării lăsate de izbeliște (și șoselele, și țara cu totul).
Cum arată colapsul României? Banal, insidios, aproape nebăgat în seamă. Ca o normalitate a absurdului, ca o stare firească a lucrurilor care nu ar trebui acceptate. Sărăcia nu mai șochează și nu mai impresionează pe nimeni, motiv pentru care nu mai e o preocupare. A devenit norma cotidianului, la fel cum știm că vara e cald și iarna e frig, așa ne-am obișnuit cu ideea că în România e sărăcie, ca și cum ar fi o fatalitate.
În toamnă avem alegeri care nu vor fi, nici de această dată, despre România și despre acea treime din populație care nu își poate acoperi cheltuielile lunare. Procesul democratic la noi este despre cei care participă la el și care își împart locurile, nu despre cei care se presupune că ar trebui să fie reprezentați. Sărăcia rămâne mereu acolo, indiferent cum se împarte puterea, ba este și în evoluție. Acesta este adevăratul colaps al României...