”Trecem de la tarife nesimțite, ce porneau de la 12.000 de lei si ajungeau pana la 100.000 de lei, la un maxim 7.500 de lei (pe an - n.red.) și acesta va fi plafonul pentru cea mai încărcată categorie, cea de autovehicule cu o masa mai mare de 16 tone" este declarația lui Augustin Hagiu, președinte de onoare al Federației Operatorilor Români de Transport (FORT)
În condițiile acestea se nasc cel puțin două întrebări legitime:
I. Dacă asiguratorii își pot permite (din p. de v. economic) o scădere de la 12.000 la 7.500 ron , conducerea ASF și Președintele Consiliului Concurenței nu ar trebui să plece acasă, via DNA? Cât era profitul societăților de asigurare astfel încât, prin plafonarea tarifelor cu un procent atât de mare ele, tot fac profit, că doar nu or face voluntariat? Ce au păzit ASF și Consiliul Concurenței? Și mai ales de ce?
II. Dacă plafonarea nu este sustenabilă economic, asiguratorii vor recupera de la ceilalți șoferi? Cu cât vor crește polițele tuturor șoferilor români? Sau, și mai grav, în aceste condiții nesustenabile economic, societățile de asigurare vor da faliment? Ca să știm dacă se duce totul de râpă...