Avem dovada că România se află în război. Faptul că țara noastră are cea mai mare creștere a diasporei, de 7,3 la sută, situându-se imediat după Siria (cu 13,1 la sută creștere a diasporei) ne arată cât de crâncen este războiul în care România se află de 26 de ani. Doar că, la noi, războiul este unul româno-român, ajutat discret, ce-i drept, și de dinafară.
Cu 3,4 milioane de cetățeni plecați în afara țării (și poate că numărul real este mai mare), atingem cifra înspăimântătoare de 17 la sută din populație care a ales să fugă din România. Nu este acesta cel mai crâncen război? Nu este familie în România care să nu aibă pe cineva plecat din țară, în unele cazuri fiind vorba de familii întregi care au ales calea bejeniei.
Și plecările continuă, semn că războiul nu s-a încheiat și nici nu dă semne de liniștire. De fapt, de anul viitor, după ce situația economică ținută artificial sub control în vederea alegerilor parlamentare își va arăta adevărata față, ne putem aștepta ca emigrația să ia un nou avânt. Asta în timp ce natalitatea în România continuă să scadă din cauza aceluiași război de autodistrugere.
Se mai vorbește, între timp, și de posibilitatea altor războaie, în sensul clasic. Nu mai avem nevoie de ele. Am reușit, în 26 de ani, să ne angrenăm în propriul nostru conflict, cu consecințe care le rivalizează pe cele din Siria. Asta ne-ar mai lipsi acum, după ce am dovedit că ne putem face singuri rău, să ne mai implicăm și într-un conflict armat!