Potrivit europarlamentarului român Laurențiu Rebega, ”datoria externă totală a României (stat + privat) era de 89 miliarde euro la finalul lunii martie 2016”. Rebega atrage însă atenția că ”România „șade” pe cel puțin 666 miliarde de euro, dacă ar fi să adunăm în mare valoarea principalelor resurselor naturale ale țării… Fie că vorbim despre rezerve de lignit, cupru, huilă, aur, argint, sare, aur, petrol sau gaze, suma tuturor rezervelor minerale dau un potențial național extrem de valoros. Și asta, fără petrol și gaze, la care estimările sunt relative pentru că nu știm cu exactitate ce conține platforma continentală a Mării Negre. Cât despre unele zăcăminte mai „sensibile”, cum sunt cele de uraniu, estimarea lor nu e posibilă, dat fiind că informațiile nu pot fi divulgate”, prezintă pe scurt europarlamentarul român lista comorilor din România.
Rebega trage concluzia ”că avem bunuri subterane prin care ne putem plăti datoria externă actuală de cel puțin șapte ori. Se pune atunci întrebarea: de ce am mai făcut această datorie, dacă avem asemenea valori în țară? Pentru că România nu are de 26 de ani nici o strategie națională de valorificare a acestor resurse! De ce nu are România o strategie națională de valorificare a propriilor resurse naturale, care – potrivit unui fost ambasador american la București – sunt suficiente pentru dezvoltarea țării în următoarea sută de ani, interval mai mult decât rezonabil pentru implementarea tehnologiilor ce permit valorificarea unor resurse azi slab exploatabile?”
Europarlamentarul a găsit și răspunsul: ”Pentru că ori avem o țară complet colonizată de interese străine, ori o mare parte a clasei politice e incapabilă să-și apere interesul național și e mai degrabă coruptă de interese antinaționale, decât incapabilă să determine în societate preocuparea pentru agenda intereselor naționale majore”.