10 octombrie 2016
de Alexandru Cumpănașu
Președinte al Asociației pentru Implementarea Democrației - AID România
Președinte al Coaliției Naționale pentru Modernizarea României (CNMR)
Pe măsură ce se apropie ziua alegerilor din Statele Unite ale Americii tot mai multe guverne și cetățeni din întreaga lume conștientizează că decizia americanilor la vot va influența decisiv securitatea, standardul de viață sau pur și simplu politica externă a țărilor.
A doua dezbatere din SUA a fost în viziunea mea o continuare a unui experiment extrem de periculos: aruncarea în luptă a lui „Vadim Tudor” din România pentru ca Hillary Clinton să câștige. Inconștiența și obsesia establishment-ului american în a demonstra că America încurajează, păstrează și determină schimbări de trend în democrația globală riscă să ne coste foarte mult pe toți.
În viziunea mea, Hillary Clinton putea câștiga și fără apariția unui măscărici care prin mesajele, atitudinea, simplitatea a făcut foarte mult rău deja indiferent de rezultat, idei de politică sau de guvernare. Donald Trump îl întruchipează perfect în aceste dezbateri pe Monsieur Jourdain al lui Molière care „par ma foi” („zău”), citând binecunoscuta replică din comedia-balet a lui Molière, practică inconștient grobianismul și excelează în acesta.
Referindu-mă acum la a doua dezbatere a alegerilor prezidențiale, a fost destul de evident că lui Donald Trump era nevoie să i se pună față în față nu Hillary Clinton, ci unul din miile de alcoolici, din barurile de la sat din România și cu siguranță bătălia ar fi fost câștigată de acesta.
Am văzut comentarii nenumărate despre victoria sau victoriile lui Hillary Clinton în cele două dezbateri asupra lui Donald Trump. Sunt un susținător al lui Hillary Clinton, fără niciun dubiu, așa cum ar trebui să fiu un susținător al lui Ion Iliescu în bătălia cu Vadim Tudor, însă sunt obligat să fac o analiză la rece, şi nu cu emoțional sau personal, asupra acestor așa-zise dezbateri:
1. Dezbaterile nu decid soarta alegerilor în America, cel mult ele pot crea trenduri.
2. Cei care comentează sau analizează au tentația de a subsuma prestația celor doi contracandidați nu opiniilor majorității cetățenilor, ci opiniilor proprii.
Astfel, eu nu o dau câștigătoare pe Hillary Clinton în această dezbatere, pentru că SUA, la fel ca România și orice altă țară, nu sunt formate din elite. Masa mare a votanților nici măcar nu a auzit de Siria, Alep, România etc.
Obiectivându-mă, sunt nevoit să spun că experimentul establishment-ului american riscă să-i coste atât pe ei cât și pe noi enorm. Pentru elita americană, română și din orice altă țară ce nu mai are curajul să coboare printre muritori, în piețe, supermarketuri, pe stradă, realitatea obiectivă o confundă cu realitatea lor.
Cetățenii americani nu sunt interesați și dornici, în majoritatea lor ca orice altă populație a lumii, de politicieni sofisticați, eleganți, diplomați, ci mai degrabă rezonează cu grobianismul, tupeul măscăricilor gen Donald Trump, pentru că acesta vine în întâmpinarea așteptărilor simpliste, instinctuale, populiste ale noii specii umane.
Un marțafoi precum Donald Duck Trump s-a adaptat perfect noii specii umane cu tupeu, șmecherie, grobianism, misoginism, rasism, practic toate extremele ce intraseră în adormire în ultimii 50 de ani.
3. Strict referitor la așa-zisa dezbatere, am asistat la un spectacol de showbiz neconvingător și cu o importanță extrem de mică în scorul final al alegerilor.
În ciuda opiniilor noastre, ale celor care își doresc victoria lui Hillary Clinton, eu consider că acest tip de dezbatere nu servește decât lui Donald Trump. Electoratul lui Hillary Clinton o cunoaște și o votează deja, are o opinie fermă față de Donald Trump și nu are nevoie să-i vadă grobianismul ca să-și schimbe părerea. În schimb, în spirala tăcerii, cei care au un simplu job și educație și cultură insuficiente, s-au săturat de „elitism”, iar expunerea unui personaj ca Trump prin afirmații comune de genul „ea”, atacuri la persoană etc., îi transformă pe aceștia în niște simpli votanți emoționali ce se regăsesc în Donald Trump, pentru că și ei au același tip de comportament în familie, societate, etc. De aceea, părerea mea este foarte clară: Donald Trump este câștigătorul oricărei dezbateri publice cu Hillary Clinton, pentru că masa nehotărâtă nu este formată din intelectuali oripilați că un măscărici poate ajunge președinte și mobilizați cu totul în spatele lui Hillary Clinton, ci mare parte a oamenilor simpli ce așteaptă ca Trump prin soluții radicale, mesaje irealizabile, dar după două mandate lipsite de bărbăție ale lui Obama.
Remarcile despre Siria, de exemplu, au penetrat fără dubiu la masa critică de americani ce nu au ieșit niciodată din granițele Americii. Pe ei nu îi interesează Siria, Alep, Bashar al-Assad, iar mesajele lui Trump au fost de un cinism brutal și simplitate absolută, punctând și un adevăr: realitatea din Siria arată că SUA nu a fost capabilă să gestioneze această criză.
În ceea ce privește asocierea cu Rusia a lui Donald Trump, dacă pe noi nu doar ne îngrijorează, ci ne înfricoșează, la nivelul americanului de rând o pace ideatică și irealizabilă între Trump și Putin le este mai facil de înțeles decât negocierile dure duse pentru sferele de influență.
Desigur că, pornind de la Robert de Niro și până la multe alte personalități americane, conștiente de riscul experimentului american, care au luat poziție față de Donald Trump, însă alegătorul este suprem și fiecare cetățean american a învățat că votul lui contează.
Iar pentru fiecare cetățean ce nu are de a face cu elitism și sofisticării politice, nu doar în SUA, dar oriunde în lume, ideea unei păci în loc de război va prinde întotdeauna. Nu mai contează că pacea teoretică propusă de Trump înseamnă o nouă Yaltă prin vânzarea Europei de Est Rusiei și Dumnezeu mai știe de ce alte grozăvii ar mai fi în stare „clownul imobiliar”.
De asemenea, promovarea unui păzitor de oi, ca să nu-i spun cioban pentru a nu jigni ciobanii, pe post de candidat prezidențial nu este vina lui. Oricând un astfel de individ, apărut ex abrupto în spațiul public, promovat și susținut, va câștiga în fața unui intelectual, pentru că noua specie umană e caracterizată de golănie, prostituție și anarhie. Dar misoginismul nonșalant afișat de Donald Trump își găsește adepți în America, ce nu se vede prin ochii Hollywoodului, iar expunerea publică alături de Hillary Clinton în cazul în care nu o victimizează transformă această masă tăcută cu gânduri ascunse într-o spirală de vot extrem de periculoasă.
Nu spun nicio secundă că Trump va câștiga alegerile, pentru că acesta și-a îndepărtat prea multe categorii sociale: minoritățile naționale, europenii, femeile, însă așa-zisele dezbateri televizate nu fac decât să-l ajute pe Donald Trump, pentru că CNN, ca și alte posturi TV, sunt televiziuni de nișă ce nu ajung în America profundă, iar comentariile elitei răsună în gol ca un ecou ajungând la același public țintă pe care deja îl are Hillary Clinton.
Nu mai este mult până la alegerile din SUA și sper ca acela care dorește retragerea NATO din Europa să nu-și găsească susținători. Însă, cu părere de rău, le atrag atenția asupra unui fapt concret: experimentul Brexit. Nimeni din elita britanică, europeană, internațională nu a crezut că un popor își poate face rău singur pe baza aceluiași mesaj ca al lui Trump plecat de la un alt personaj de tristă amintire, Farage.
Așa cum Cameron s-a jucat cu focul, crezând că îl poate folosi pe Farage pentru capitalizarea electoratului britanic în fața alegerilor și păstrarea scaunului de premier și a propriei funcții, la fel sper ca establishment-ul american să nu aibă o surpriză în alegeri ferm convinși că poporul american înțelege momentul critic cu care se confruntă omenirea, rolul SUA în economia, securitatea, politica globală, însă așa cum am mai scris, noua specie umană s-a radicalizat, și-a schimbat valorile, tendințele și din păcate nu exclud posibilitatea aceasta, văzând în Trump un conducător cu mână de fier.