Începând cu acest articol voi vorbi despre scena politicăromâneasca,atât cea de pe partea dreaptă cat și de pe stânga, precum și despre diverse„deviații” care mai de care mai interesante, de la aceste curente politice clasice.
După alegerile din 2016, scena politicăromanească a intrat în fierbere, iar anul în care ne aflăm va aduce noutăți,mai ales pe zona din dreapta eșichierului. Toate partidele care se revendică drept reprezentante ale acestui curent și care reprezintă și la nivel european zona liberală sau conservatoare(PNL, ALDE sau PMP)și chiar și proaspăta USR (care bate la ușa liberalilor europeni)sunt în opoziție și caută să-și găsească liniștea și identitatea - șifonată sau pierdută la unii și chiar inexistentă laalții.
Ca și alte țări, nici România nu face rabat de la tipica am putea spune deja, dezorganizare sau împărțire ori chiar mai rău, dezbinare a dreptei politice. Aceasta poate fi o explicație de ce în tarile din spațiul Est European avem la conducere fie o stângă social-democrata fie o stângă cu înclinații naționaliste. Puține sunt tarile din Est unde avem guverne de dreapta, și acolo unde acestea există, sunt fie firave, fie măcinate de orgolii ori de probleme de imagine sau, mai rău chiar de corupție.
Tabloul complet al dreptei romanești, cu siguranță reprezintă foarte bine o temă de interes pentru orice simpatizant sau specialist din țară sau din străinătate, care este preocupat de partidul lui de suflet, fie ca este liberal (clasic sau„tăricenist”) băsist, sau mai nou, userist. Istoria, așa cum o știm, a arătat că momentele providențiale ale dreptei au survenit urmare a unei clipe de emoție colectivă intensă, precum cea produsă după decesul Seniorului Corneliu Coposu, ori după un ‘’sacrificiu politic’’, precum cele ale lui Theodor Stolojan sau Crin Antonescu. Așadar, putem afirma că guvernările dreptei românești au venit mereu la pachet cu prețul unei cariere sau chiar mai mult decât atât.
Trei dintre cei patru președinți ai României de după 1989 au provenit din zona dreptei politice - Emil Constantinescu, Traian Băsescu (cu mențiunea că acesta s-a vopsit în om de dreapta, el fiind de drept urmașul FSN-ului) și Klaus Johannis (primul președinte liberal al României).
VA URMA