Unul din simbolurile sărbătorilor românești, după cum putem vedea în reclame și postările din rețele sociale, este medicamentul pentru digestie. Nu numai la Crăciun, când se taie porcul, ci și la 1 mai care este o sărbătoare a uncii suprapusă peste o sărbătoare a primăveri. Bucătăria tradițională româneasca este o suită de bombe calorice. Cum s-a ajuns aici?
Foamea și comunismul
Bucătăria tradiționala românească nu provine de la nobilime sau de la marea burghezie. Este bucătăria târgoveților și țăranilor care nu aveau neapărat mâncare pe săturate în fiecare zi. A fi sătul, a mânca peste cât e nevoie, chiar, este o o sărbătoare, și chiar o afirmare a poziției sociale. "Sătulul nu crede la cel flămând", spune un personaj al lui Caragiale. A fi sătul, a mâncă mult este un semn că aparții unei clase sociale. Măcar de sărbători, lumea se egalizează iar săracii gătesc și ei cât bogații,
Iar în comunism, mai ales în vremea austerității lui Ceaușescu, a avea acces la carne este un semn de prosperitate, putere și relații.
Tradiție și sărbătoare
Mânecarea tradițională este mâncarea de sărbătoare, gătită complicat, pentru care nu ai timp în fiecare zi. Bucătăria de post sau de zi cu zi, nu sunt, "clasicizate" în acest fel. Iar în zilele normale, chiar și acei români care aveau din abundență carne (porc, miel, etc) nu aveau neapărat și timp să facă des sarmale, drob, etc. Astfel, mâncarea de sărbătoare nu este chiar atât de periculoasă în societatea tradițională - pentru că se gătește rar.
Sărbătoare și conservă
Sărbătoarea principală, sărbătoarea prin excelență. De Crăciun se mănâncă mai ales... conserve. De la mezelurile care conservă carnea (porcării) la conservele care păstrează legumele (murături). Din asemenea ingrediente "model" nu avea cum să iasă o bucătărie prea sănătoasă (deși, în lumea tradițională, murăturile sunt o sursă esențială de vitamine).