În sfârșit, s-a găsit un jurnalist deștept să explice limpede ceea ce aparatul de propagandă al PSD nu este în stare de zeci de ani. Bravo, Patrick André de Hillerin!
”Ba e chiar recomandat ca statul român să mai intervină din când în când pe piața muncii, să mai ridice miza. Pentru că fără o creștere a salariului minim, majoritatea angajatorilor români s-ar mulțumi să ofere cât mai puțini bani, țintind profituri cât mai mari. Păstrând salariile din administrația publică, din învățământ sau din sistemul medical la un nivel scăzut, statul n-ar face decât să permită și angajatorilor privați să țină costurile cu forța de muncă foarte jos, pentru că “nu există alternativă”.”
Adevărul e că ”privatul” gândește doar pentru el, de aceea i se și spune ”privat”. Cât oi fi eu de liberal, știu prea bine cum îmi e electoratul dur. E ca și liberalii din politică, majoritatea egoiști, individualiști și interesați. La prea mulți, dacă nu au un interes, nu te poți baza pe cuvântul lor. De aceea partidele noastre de dreapta sunt fărâmițate, de aceea electoratul de dreapta e împrăștiat. Fiecare în ograda lui se crede buricul pământului și e obsedat să și-l inflameze. Cu bani, acareturi, fițe și orgolii.
Ori, țara asta trebuie să crească la un loc, ca un întreg. Altfel, vom avea cartierele ”privaților”, pline de vile, limuzine și pițipoance. Și cartierele săracilor, ghetouri pline de mizerie, violență și prostituție. Și criminalitate pe măsură! Altfel, unii vor face sex pe saci de bani și baie în șampanie, în timp ce alții își vor crește copii în noroi și zdrențe, cu resturi de caviar de prin gunoaiele bogaților. America Latină e toată construită pe acest model.
Poate ”privaților” le convine, lor să le fie bine! Dar, un politician vizionar, preocupat de tot ”poporul”, nu doar de licitații cu dedicație pentru ”sponsorii” lui, are datoria să gândească dezvoltarea aceste țări ca un stat unitar. Și, mai ales, echilibrat și echitabil.
Eu nu cred că liberalismul trebuie să fie despre stăpâni și sclavi, despre bogați și săraci, despre șmecheri și fraieri. Eu cred că liberalismul este despre libertate. Și nu există libertate când foamea te pune în genunchi și îți încovoaie coloana. Degeaba te crezi tu liber în costum de la Milano, dacă în jurul tău bătrânii caută în gunoaie, copii cerșesc pe trotuar sau femeile își vând corpul la colț de stradă. Aceea lume nu este liberă, este îngenunchiată. Și acesta nu e liberalism, ci egoism și lipsă de umanitate.
Nu suntem dotați toți la fel, nu suntem făcuți toți să facem afaceri sau să scriem texte, nici să ne pricepem toți la politică, fotbal sau afaceri. De aceea, trebuie să înțelegem că trăim într-o lume în care depindem și de ceilalți, că nu ne suntem autosuficienți, că suntem interdependenți. De aceea, trebuie să ne fie clar că trebuie să purtăm și grija celorlalți, să nu vrem totul doar pentru noi, ca niște copii răsfățați și haini.
Dacă vrem să nu fim lupi față de semenii noștri, dacă vrem să trăim într-o societate umană, trebuie să le purtăm de grija și celor ce nu știu să ”înmulțească” banii. Prea ocupați cu fuga după propriul profit, ”privații” vor tinde să nu o facă. Tocmai de aceea înțelepții timpurilor au inventat Statul, care să echilibreze lucrurile în societate. Pentru ca toți să se simtă liberi!