(Re)lansarea platformei România 100 a fost primită cu un oarecare amuzament. De câte ori poate fi lansată aceeași platformă?, se întreabă lumea pe rețelele sociale. Dincolo de asta, oferta trebuie privită cu oarecare seriozitate. Mai jos aveți un prim comentariu.
Platforma România 100 pare solidă din punct de vedere profesional.
Privind listele propuse vedem, în general, nume din fostul Guvern Cioloș, garnisite cu câțiva usr-iști și câțiva liberali. Nu sunt suficienți să conduci cu ei o țară, dar sunt suficienți să faci, de exemplu, un așa numit guvern din umbră. Ceea ce nici PNL nici USR nu au.
Platforma pare slabă din punct de vedere politic
Singurele nume care rețin atenția sunt cel al lui Dacian Cioloș însuși și cel al lui Vlad Voiculescu. Ambii mai au, aș zice, maxim un an de zile de stat în prim planul scenei politice. Asta, desigur, dacă nu schimbă ritmul.
Lipsa (relativă) de personalități nu este suplinită printr-o mare bogăție de idei. Poate mai încolo.
Desigur, lansarea ațât de aproape de congresul USR poate să nu fie deloc o întâmplare. Dar nici o magistrală mutare politică nu este.
Platforma pare previzibilă din punct de vedere economic
Orice cameră în care Victor Giosan are un cuvânt de spus va ajunge la concluzia că metoda de dezvoltare a României este investiția inteligentă în infrastructură. Dar mă tem că imediat ce Giosan ar ieși din cameră, restul platformei va decide că orice investiție în infrastructură este inteligentă, că doar nu poate fi o investiție atât de proastă încât să nu aducă beneficii, nu?
(Notă: ba în România se poate dar nu cred că Platforma va avea asemenea dileme sociologice).
Adăugați la asta sensibilitatea lui Dragoș Pâslaru - care a spus măcar odată că unii mai prost plătiți (profesorii) trebuie să fie solidari alții mai bine plătiți (doctorii) - și veți avea o idee estul de clară, cred, a ce putem aștepta.