Nicușor Dan tocmai ce și-a dat demisia din USR invocând motive de onoare. Anume că ar fi promis alegătorilor că partidul nu se va poziționa niciodată pe teme care țin de tradiție. Lasă acest gest un culoar deschis pentru Dacian Cioloș?
Înainte de toate trebuie să observăm că votul din Biroul Național care l-a nemulțumit pe președintele de partid nu poate fi interpretat ca o victorie a Cioloș-iștilor. Aceștia au fost înfrânți la Congres iar Cristian Ghinea nu a obținut nici măcar o funcție de vicepreședinte.
Pare să fie adevărat că mai mulți membri din Biroul Național, poate chiar o majoritate, au o simpatie soft pentru Dacian Cioloș. Asta nu înseamnă că sunt, cu arme și bagaje, în tabăra Cioloș. La fel și cu partidul. USR a cedat pretențiilor lui Nicușor Dan care a cerut ca Dacian Cioloș să nu fi adus cu surle și trâmbițe ca salvator al partidului. Dar a stat relativ ferm împotriva pretențiilor ca partidul să refuze o poziție în problema referendumului. Asta ne arată importanța relativă a celor două teme.
Pe de altă parte, Dacian Cioloș nu este liberal și cu atât mai puțin progresist. El este mai degrabă apropiat grupului de oameni de afaceri conservatori care a sponsorizat programul Repatriot. Din același grup se finanțează și site-ul Inliniedreapta.ro, care ține mai degrabă de dreapta radicală.
În sfârșit, merită remarcat că platforma lui Dacian Cioloș nu pare tocmai un model de organizare democratică și lucru colegial. Nicușor Dan a pierdut un vot; nu știm dacă Dacian Cioloș a supus ceva votului colegilor din platforma România 100.
Astfel, domnul Cioloș nu reiese ca favoritul natural din demisia dlui Dan. Dar el are un mare atu. După marginalizarea lui Clotilde Armand, înfrângerea lui Cristian Ghinea și demisia lui Nicușor Dan, Dacian Cioloș rămâne aproape singura personalitate cu notorietate în opinia publică care să fie relevantă pentru sentimentul antipolitic care a propulsat partidul. Rămâne de văzut dacă va ști să folosească în vreun fel acest atu.