Observ o boală la mulți dintre cei de care mă ciocnesc pe la TV... Cum scrie unul o carte, se plimbă cu ea în mână pe la toate emisiunile unde e invitat. O ține sub braț, o lasă pe masă în sala de așteptare, și-o pune mândru pe pupitru. Nu îi întreabă nici naiba de ea, dar complexatul și-o trage după el, ca și copiii căluțul cu roți. Oare și-o citește în pauze sau în taxi? Sau o plimbă ca fetele oglinda în poșetă, să își reamintească periodic că, dacă nu e frumos, e deștept?
De exemplu, habar nu aveam cum arăta Neamțu ăla (nu de ”liberalul” Iohannis vorbesc), de-a lungul timpului nu m-a convins cu nimic să îi identific moaca. Din ce auzisem pe la știri, părea o clonă mai isterică a UTC-istului MRU. Sau un Macovei cu puță.
Ei, cu ocazia întâlnirii planetare de la Casa Albă, dau peste un tip încordat în studio la B1 TV, ce frământa în mâini o carte despre Trump, de parcă era Pomohaci cu Biblia. Ridica vizita în slăvi, îi dădea valențe cosmogonice, îl lăuda pe Iohannis ca pe Mesia al Europei și mi ți-l zugrăvea ca pe latin lover-ul lui Donald. L-am cam burdușit, că nivelul vomitiv fusese deja exaltat de soțul doamnei Turcan și lămâie nu ne dăduseră în apă. A încercat el să contreze cu argumente geo-strategice alambicate, dar puțin mi-a păsat a cui e limba pe care o calc în picioare. Încă un șarpe trimis de propaganda Sistemului să prostească poporul cu mărul otrăvit.
M-am ”luminat” doar când l-am văzut cuibărindu-se feciorelnic în brațele lui Orban, Ludovic Orban. Aha, asta era noua maimuță! Iar limbile din acea seară au fost un fel de examen de admitere în PNL. De aia are papagalul loc pe acolo, de aia Ralucuța îl secondează pe Ludovic asemenea Alinuței pe Vasilică, de aia a fost acceptat Orban de generaluuuuu`, pentru că, la Congresul din iunie, s-a consfințit un nume proaspăt: PARTIDUL NOILOR LINGUȘITORI.
Din păcate, Ludovic Orban a devenit doar bunicuța ținută împăiată în geam la partid, ca să nu vadă poștașul că acolo e o casă conspirativă a SRI. De aceea, tot ce poate Opoziția e să vegheze ca Puterea să nu deraieze vreun centimetru de la programul de guvernare. De aceea, noua deviză a Dreptei este: ”Decât pomeni electorale, mai bine limbi prezidențiale!”
