Curtea Constituţională a României a decis marţi, 17 octombrie, că paragraful din Codul de procedură penală care stabileşte că recursul în casaţie nu poate fi formulat în cazul procedurii de recunoaştere a vinovăţiei este neconstituţional.
Vezi şi: Liviu Dragnea, anunţ despre legile justiţiei. Modificare de strategie - VIDEO
OFICIAL: În ziua de 17 octombrie 2017, Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură penală și ale art.439 alin.(41) teza a doua din același cod (în redactarea anterioară modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară), având următorul cuprins:
- Art.434 alin.(2) lit.f): „Nu pot fi atacate cu recurs în casaţie: […] f) soluţiile pronunţate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii.”;
- Art.439 alin.(41) teza a doua (în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară): „În cazul în care cererea de recurs în casaţie […] este formulată împotriva unei hotărâri prevăzute la art. 434 alin. (2), preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de către acesta restituie părții, pe cale administrativă, cererea de recurs în casaţie”.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că dispozițiile art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. Cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.439 alin.(41) teza a doua din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.70/2016 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară.
În argumentarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că dispozițiile art.434 alin.(2) lit.f) din Codul de procedură penală, care exclud posibilitatea atacării cu recurs în casație a soluțiilor pronunțate ca urmare a aplicării procedurii privind recunoașterea învinuirii, încalcă prevederile constituţionale ale art.16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justiţie și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art.131 referitor la rolul Ministerului Public, întrucât, pe de o parte, creează pentru părți o vădită inegalitate de tratament prin împiedicarea accesului la justiție în situația soluționării apelului prin pronunțarea unei hotărâri definitive nelegale în procedura privind recunoașterea învinuirii, iar, pe de altă parte, lipsesc procurorul de pârghiile necesare exercitării rolului său specific în cadrul procesului penal. Astfel, în cazul în care normele de procedură penală și/sau de drept penal substanțial - avute în vedere de dispozițiile art.438 alin.(1) din Codul de procedură penală la reglementarea cazurilor de casare - sunt încălcate, trebuie să se asigure atât părţii interesate, cât și procurorului posibilitatea de a cere şi obţine restabilirea legalităţii, prin casarea hotărârii definitive nelegale pronunţate în cadrul procedurii privind recunoașterea învinuirii.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi instanței de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.