Eurostat a publicat de curând date privind numărul de copii aflați în risc de sărăcie și excludere socială. Probabil ca nu vă surprinde că nivelul este înalt. Probabil că nu vă surprinde că noi și bulgarii suntem în fruntea listei. Dar știați că suntem la dublul mediei europene, care medie este oricum trasă în sus de țările estice?
Copii săraci sau excluși vin în general din familii care au deja probleme. Oameni care trăiesc în rural sau orașe mici, cvasirurale, proveniți din familii cu educație mai slabă, membri ai minorității rome, etc. Din nefericire avem o capcană a sărăciei care riscă să să se perpetueze. O bună parte din copiii în risc de sărăcie riscă să aibă mai departe o educație scăzută și apoi să aibă venituri mai scăzute.
Această problemă îi afectează în mod disproporționat pe romi. Nu cred că mai este cazul să aduc aici dovezi că romii au procente mai mari de sărăcie sau de lipsă de educație. (Este drept că problema educației se îmbunătățește, dar lent.) Poate însă nu v-ați gândit cât de strânsă este legătura dintre veniturile părinților și educația copiilor. Într-un studiu, aproape jumătate din romii care nu își dădeau copilul la grădiniță acuzau lipsa de încălțăminte sau îmbrăcăminte.
sursa grafic
Statul cheltuiește deja destul de mult pentru copii. Manuale, săli de școală, cornul și laptele. Dar nu exista politici eficiente de prevenție a abandonului școlar deși acestea ar aduce beneficii pe fiecare leu investit mai mari decât alte programe guvernamentale.
Un copil care azi nu este pregătit pentru piața muncii mâine va fi un cost pentru societate. Și vor fi din ce în ce mai puțini muncitori care să acopere aceste costuri.