Am asistat miercuri la prima conferinţă de presă organizată de DNA în aproape cinci ani de când instituţia este condusă de Laura Codruţa Kovesi. Venită în cel mai delicat moment pentru DNA, de la înfiinţare până în prezent, conferinţa a fost o mutare importantă în acest război de "public relations" (PR) între taberele politico-juridice, intens susţinute financiar din zone obscure.
Cum nu sunt tocmai un fan al şefei DNA, nu aş putea spune că am avut aşteptări prea mari înainte de participarea la conferinţă. În cinci ani de interviuri cu întrebări dinainte stabilite (doar la instituţii de presă prietene) şi de statui ridicate în tot felul de publicaţii internaţionale (care, între noi fie vorba, au propriile interese), Laura Codruţa Kovesi nu a demonstrat că ar avea un vocabular prea bogat, că ar fi vreun geniu al retoricii sau vreo culme a coerenţei logice. Am înţeles, procurorii nu trebuie să fie maeştri ai scenei, ci jongleri ai Codului de Procedură Penală. Prin urmare, mă aşteptam ca la conferinţa de presă să asist la un monolog al Laurei Kovesi sau, cel mult, la o declaraţie urmată de trei întrebări comode.
Dincolo de simpatii sau antipatii, este greu de rezistat concluziei că şefa DNA a avut o prestaţie peste aşteptări. Am văzut cu toţii o Laura Codruţa Kovesi abilă, gata să "moară cu ei de gât" sau măcar să iasă glorios din scenă. Cei care o susţin necondiţionat s-ar fi mulţumit cu orice, însă şefa DNA a reuşit, prin prestaţia proprie, să-i aducă la viaţă şi pe admiratorii intraţi "în adormire". A răspuns la zeci de întrebări, transmiţând, de fapt, doar propriile mesaje. Nicio întrebare incomodă nu a primit un răspuns direct şi la subiect, ci doar serii de sloganuri meşteşugite, despre imaculata DNA în luptă cu inculpaţii care au tupeul să se exprime public. Strategia le-a indus contestatarilor o stare de frustrare, în vreme ce, pentru urechile susţinătorilor, a fost muzica perfectă.
Într-o perioadă în care multe persoane de bună credinţă începeau să ridice public semne de întrebare, Kovesi a reuşit să genereze un nou val de emoţie, pe care să se urce precum o Ioana d'Arc a acestor plaiuri pustiite de corupţie (cel puţin în mentalul colectiv). În absenţa unor probe şi argumente pe care să le prezinte public, emoţia era exact ingredientul necesar pentru a contracara atacul concertat din această perioadă. A reuşit astfel să mute o mare parte din presiunea de pe umerii ei pe umerii lui Tudorel Toader, întors în ţară tocmai pentru a anunţa o decizie în legătură cu posibila cerere de revocare a şefei DNA. Acum, oricât de credibile ar fi acuzaţiile formulate de (vai!) inculpaţi, zgomotul contestatarilor este acoperit de uralele fanilor căzuţi în admiraţie în faţa asigurărilor că nimic ilegal nu se întâmplă în DNA.
Aşa cum pasagerii unui avion în picaj îşi descoperă credinţa în Divinitate, Laura Codruţa Kovesi, şefa unei instituţii care se clatină, pare că şi-a descoperit în al 12-lea ceas vocaţia de muritor de rând. Chiar dacă singurul argument prezentat a fost "Credeţi-mă pe cuvânt!", o recidivă în acest domeniu al conferinţelor de presă neregizate ar fi ingredientul unei posibile reabilitări în ochii publicului. Sau, poate, într-adevăr, gestul de miercuri a fost doar o mişcare singulară de PR, iar acum este momentul reîntoarcerii în turnul de fildeş. Orice ar urma, dincolo de anunţul clar că nu are de gând să intre în politică, Laura Codruţa Kovesi a demonstrat miercuri seară că este deja un politician abil.