Într-un articol publicat pe site-ul Dw.com, Horațiu Pepine a subliniat faptul că președintele Klaus Iohannis ”a lăsat în ultimele sale apariții publice impresia unei distanțe nefirești”, iar ”această detașare începe să semene cu o demisie”.
Referindu-se la faptul că șeful statului nu a participat marți la ședința solemnă din Parlament, organizată pentru a marca 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, ci a ales doar să transmită un mesaj, jurnalistul califică gestul lui Klaus Iohannis drept un boicot.
”Se afla acolo 'toată lumea»'(foștii președinți, custodele Coroanei, patriarhul BOR, membrii ai Academiei), mai puțin președintele în exercițiu. Contează acum mai puțin conțintul mesajului care reia formula oficială cunoscută și care pune «unirea» în termenii convergenței europene. Prim-ministrul Viorica Dăncilă spusese în definitiv același lucru, plasându-se oarecum în dezacord cu sensul declarației Parlamentului. Și alții, așa cum am văzut, au pledat nu pentru desființarea, ci pentru spiritualizarea frontierelor. Dar nu a existat nici cea mai neînsemnată polemică. Prin urmare, nu unionismul era miza, ci participarea în sine. Indiferent de opinii, e un subiect important de istorie românească. De altfel, președintele a lăsat în ultimele sale apariții publice impresia unei distanțe nefirești, a unei ciudate indiferențe conciliante. Problema e că această detașare începe să semene cu o demisie”, scrie Pepine, potrivit B1.ro.
Acesta mai notează că impresia sa este aceea că ”Unirea Basarabiei cu România este un subiect pe care aproape nimeni nu îl gândește până la capăt”. În acest sens, jurnalistul a precizat că discursul președintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a fost o modalitate de a condamna pe ocolite situația politică din țară, făcând trimiteri la abuzurile judiciare.
Citește și: Camera Deputaţilor a votat un nou acord cu Brazilia: Liviu Dragnea, ţinta ironiilor în plen
”Și poate și președintele Camerei, Liviu Dragnea, va fi făcut la un moment dat aluzie la incapacitatea României de a-și afirma voința politică într-un context de dependențe externe prea stricte”, mai scrie Pepine.