Organizația Tea Party, aripa conservatoare a republicanilor, cea mai cunoscută și mai influentă mișcare de acest tip din Statele Unite, a publicat un editorial al europarlamentarului român Laurențiu Rebega, membru în Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, care este și singurul eurodeputat Pro România, partidul condus de Victor Ponta. Rebega este un apropiat al republicanilor la invitația cărora a vizitat de mai multe ori Statele Unite, inclusiv în timpul campaniei electorale pentru alegerea lui Donald Trump, când a fost prezent în sediul de campanie al acestuia în seara alegerilor.
În articolul său, Rebega avertizează că nu e tocmai liniște pe frontul de Est (”All Is Not Quiet on the Eastern Front”), și explică în detaliu pentru publicul american situația din România și nevoile specifice ale acestui spațiu atât de greu de înțeles pentru străini.
”De vreo doi ani, Europa – și aici mă refer la curentul mainstream din opinia publică – privește cu „îngrijorare” cum sondajele indică o deplasare a preferințelor politice spre zona conservatoare și chiar spre dreapta extremă. În Occident, acolo unde elitele politice se cunosc bine de foarte multă vreme, fenomenul este relativ tolerat. În Italia și Austria, noile guverne nu au răsturnat ordinea constituțională și nici n-o vor face. Dialogul există, iar forțele centriste tradiționale încep să înțeleagă necesitatea unor repoziționări în domenii ca migrația, politica de securitate și terorismul, suveranitatea națională sau regimul schimburilor economice internaționale”, își începe europarlamentarul Pro România analiza.
Rebega îi critică de altfel pe occidentalii care ”acceptă mai puțin sau deloc aceleași tendințe când ele se manifestă în Estul Europei, mai precis în fostele state comuniste, membre mai noi ale Uniunii Europene. Conducerile din Ungaria, Polonia sau Cehia sunt criticate la Bruxelles nu atât pentru politicile pe care le promovează, cât pentru dorința legitimă a acestor țări de a avea un cuvânt egal cu statele membre mai vechi. De aici și senzația că Vestul Europei închide ușa pentru estici”.
Totodată, europarlamentarul Pro România arată că ”de peste ocean, SUA privesc Estul Europei cu mai multă simpatie. Relațiile diplomatice și militare cu Statele Baltice, Polonia sau România sunt excelente, mai ales în contextul noii politici lansate de președintele Trump care a pus la punct statele conducătoare ale Uniunii, deschizând astfel poarta afirmării pentru democrațiile tinere din Estul și Centrul Europei”. Doar că Rebega atrage atenția că la Washington simpatia respectivă nu este dublată și de o înțelegere pe măsură. ”Fiind vorba despre țări mici, tendința multor politicieni americani este de a le trata nediferențiat, având în vedere provocările și mizele foarte mari pe care le au Statele Unite în zonă. Și totuși, exact ca în marketingul comercial, succesul adevărat și durabil vine din tratarea diferențiată a locurilor, oamenilor și situațiilor”, arată el.
Rebega explică și faptul că ”în România a existat dintotdeauna un sentiment de aversiune față de Rusia. Regimul comunist, adus de ocupația sovietică, a fost primit în consecință. Dar politicienii români din perioada comunistă și, în special, Ceaușescu, au înțeles că o politică de disidență față de Uniunea Sovietică va fi sprijinită de popor și au acționat în acest sens. Cel puțin în perioada 1968-1980, conducerea politică a României a fost cea mai distanțată de Moscova dintre toate țările din Est”. Analiza continuă cu situația de după Revoluție: ”Istoria post-comunistă a României a fost marcată de acest paradox. Ceea ce s-a numit „stânga” a avut sprijinul unor categorii largi de mici proprietari, a adoptat măsuri de dreapta și a sprijinit mereu valorile tradiționale (familie, biserică, suveranism etc.), iar ceea ce s-a numit „dreapta” a grupat mai degrabă intelectuali, adepți a ceea ce în Occident se numește „stânga liberală”. Această „dreaptă” a militat pentru integrare europeană, pentru drepturile minorităților, împotriva bisericii etc. Occidentalii au fost înșelați de aparențe și au simpatizat cu această „dreaptă” din politica românească, probabil în ideea că „stânga” ar fi apropiată de Rusia, ceea ce nu era cazul”.
De unde și concluziile amare ale europarlamentarului, dar și oferirea unor soluții pentru ieșirea din impas: ”în România, dar și în alte țări din Est, aceste neînțelegeri au costat mult: bani, timp și, mai ales, vieți eșuate. Din această cauză, sondajele de opinie indică o creștere a neîncrederii în Occident sau un refuz de a răspunde și de a se implica în viața civică. Estul nu se află în situația de a putea genera, singur, dezvoltare și prosperitate. Are nevoie de investiții străine și de parteneriate reale. În acest sens, Occidentul și, în special, Statele Unite, trebuie să-și direcționeze sprijinul pentru a obține, cu adevărat, simpatia oamenilor. Și, de aici, o prezență durabilă în zonă”.
Laurențiu Rebega atrage în final atenția că ”Fără un asemenea angajament, schimbare și înțelegere – nu va fi liniște pe frontul de Est”.