Antidotul la fenomenul crunt al traficului de persoane (un rău pur, perpetuat în contextul erodării autorității în spațiul public, al subminării ideologice a valorilor morale și al refluxului severității necesar punitive față de criminalitate în numele mincinos al toleranței) nu poate fi legalizarea unui alt rău nu mai puțin pur (prostituția).
A fi legal nu mai coincide de mult în mod subînțeles cu a fi moral. E cel puțin nerealist să crezi că împingerea formală în „legalitate” a unor rele sociale le transformă pe acestea în contrariul lor.
Pledarea pentru legalizarea prostituției (conținutul termenului nu poate fi nicicând îmblânzit) coincide cu exprimarea unui crez personal contrar Crezului creștin universal și celei mai înalte viziuni antropologice asupra femeii.
Ameliorarea și vindecarea oricărei suferințe/ maladii morale a organismului social nu se poate realiza prin recunoașterea unui nefiresc statut de legalitate a acesteia, ci prin consolidarea sistemului de Educație fondat pe rigoare, efort intelectual și disciplină formatoare, prin adecvarea realistă a acestuia la valorile concrete ale autenticului creștinism dătător de viață comunitară și de ordine morală. În absența acesteia orice societate intră într-o derivă periculoasă și într-o stare de confuzie spirituală adânc destrămătoare.
Răul din registrul personal sau social poate fi convertit în bine doar pe calea nobilă a educației persoanei umane, prin luptă cu sinele egoist ispitit constant de pervertire, nu pe scurtatura dezonorantă a numirii răului „bine”, iluzionându-ne că acesta din urmă se naște și crește în altă parte decât în inima noastră.
Cui folosește această ipotetică legalizare? Că în niciun caz victimelor si părților slabe din acest fenomen, anume femeile; ci negustorilor de carne vie si clienților acestora.
___
Comentariu de Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al Patriarhiei Române