Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea deciziei prin care a admis parțial conflictul dintre premierul Viorica Dăncilă și președintele Klaus Iohannis. Imediat după publicarea în Monitorul Oficial, şeful statului este obligat ca "de îndată" să revoce miniștrii demiși de Dăncilă, să numească interimarii și să motiveze refuzul numirii noilor miniștri.
Vezi AICI motivarea deciziei CCR! (.pdf)
Astfel CCR a decis cu majoritate de voturi că există „un conflict juridic de natură constituţională între primul-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, determinat de refuzul revocării unor miniştri, la propunerea primului-ministru, potrivit art.85 alin.(2) din Constituţia României, republicată, precum şi de refuzul tacit al Preşedintelui României de a numi miniştri interimari, la propunerea primului-ministru, potrivit art.107 alin.(3) din Constituţia României, republicată”.
Magistraţii CCR au decis că „Preşedintele României urmează să emită de îndată decretele de revocare a miniştrilor, solicitate de primul-ministru prin adresele nr.5/5321 şi nr.5/5324 din 26 august 2019, precum şi decretele de desemnare a miniştrilor interimari propuşi prin adresele nr.5/5362, nr.5/5363 şi nr.5/5364 din 27 august 2019”.
Prin urmare, Klaus Iohannis trebuie să o revoce pe Ana Birchall din funcţia de ministru al Justiţiei.
Referitor la revocarea miniştrilor demişi de Dăncilă
"108. Așa fiind, Curtea reține că revocarea reprezintă un mijloc legal pus la dispoziția primului-ministru pentru vacantarea unei funcții din structura Guvernului, o măsură pe care primul-ministru o propune Președintelui României exclusiv în sensul respectării formalismului și a principiului simetriei ce guvernează regimul actelor juridice de numire în funcții publice și față de care, fără a avea un drept propriu de apreciere, Președintele trebuie să se conformeze într-un termen legal de 15 zile de la data propunerii primului-ministru.
109. Curtea reține că Președintele României nu a emis, nici până în prezent, decretele de vacantare a funcțiilor în urma propunerilor de revocare din funcție înaintate de primul-ministru în data de 26 august 2019, deși termenul legal de 15 zile a expirat.
110. Raportând cele mai sus arătate la circumstanțele specifice prezentei cauze, Curtea constată că Președintele României a încălcat dispozițiile constituționale ale art.1 alin.(5) privind respectarea legilor, cu referire la normele incidente din Codul administrativ, mai sus indicate, precum și ale art.147 alin.(4) din Constituție, în considerarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale [Decizia nr.875/2018], refuzând să dea curs propunerii de revocare formulată de primul-ministru, propunere față de care, așa cum s-a arătat mai sus, Președintele nu are un drept de opțiune.
111. În concluzie, referitor la cele două propuneri de revocare înaintate de primul-ministru în data de 26 august 2019, Curtea constată că Președintele României avea și are obligația constituțională și legală să emită cele două decrete de revocare la propunerea primului-ministru. În lipsa unei atare acțiuni până în prezent, Curtea reține că a existat și există, în continuare, un conflict juridic de natură constituțională, generat de refuzul Președintelui de a emite respectivele decrete de revocare", precizează CCR.
Referitor la refuzul numirii miniştrilor şi motivarea refuzului
"122. Curtea constată, în primul rând, o anumită contradicție în ceea ce privește conținutul acestor declarații publice, deoarece, pe de o parte, Președintele susține că nu domnia sa are atributul numirii membrilor Guvernului, ci Parlamentul, în contextul modificării compoziției politice, dar, în același timp, respinge punctual, prin aprecieri de ordin subiectiv, propunerile formulate pentru ocuparea funcției de ministru al justiției, ministru al educației naționale și viceprim-ministru pentru implementrea parteneriatelor strategice ale României. Or, Președintele poate refuza o singură dată o propunere de numire pe criterii ce ţin de corespunderea persoanei în funcţia propusă doar în ipoteza în care își exercită efectiv atribuția prevăzută de art.85 alin.(2) din Constituție, ceea ce, însă, domnia sa neagă, arătând că este mai întâi competența Parlamentului de a aproba propunerile primului-ministru
123. Dincolo de această observație, Curtea constată că Președintele României trebuia, înainte de toate, să motiveze în scris opțiunea refuzului propunerilor de numire, de îndată ce a anunțat public decizia respingerii acestora. Considerentul cu privire la schimbarea compoziției politice a Guvernului nu justifică lipsa motivării refuzului numirilor. Curtea Constituțională a statuat, prin Decizia nr.875/2018, că răspunsul Președintelui trebuie să fie exprimat clar şi fără echivoc, în formă scrisă, tocmai pentru a se înţelege motivele şi criteriile pentru care a refuzat propunerea de numire. Totodată, Curtea a precizat că lipsa totală a motivării sau o modalitate de exprimare ambiguă, imprecisă este improprie rigorilor specifice demersurilor şi procedurilor interinstituţionale, cu atât mai puţin a celor derulate în cadrul unor raporturi de drept constituţional pur, cum sunt cele dintre Președintele României și primul-ministru. În consecință, Curtea constată că Președintele României a încălcat dispozițiile art.147 alin.(4) din Constituție, din perspectiva obligativității Deciziei nr.875/2018 și că acesta urmează să răspundă, de îndată, în scris şi motivat, cu privire la refuzul propunerilor de numire în funcția de ministru titular, înaintate de primul-ministru prin adresele din 26 august 2019.
124. Totodată, Curtea nu poate primi susținerile Președintelui României prin care arată că afirmațiile sale referitoare la propunerile de numire a miniștrilor nu reprezintă aprecieri care să constituie un refuz din perspectiva art.85 alin.(2) din Constituție, ci reprezintă simple opinii politice. Curtea reține că din conținutul declarațiilor publice ale Președintelui se desprinde fără echivoc refuzul categoric al Președintelui de a numi miniștrii propuși de primul-ministru, chiar dacă acestea conțin inclusiv afirmații ce pot fi calificate drept opinii politice și nu doar aprecieri personale cu referire strict la nominalizările înaintate de primul-ministru pentru funcția de membru al Guvernului. Curtea subliniază faptul că, în exercitarea atribuției de a numi miniștri, Președintele are dreptul de a refuza propunerea primului-ministru, motivat, ori de câte ori constată că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate, și o singură dată pe criterii ce ţin de corespunderea persoanei propuse în funcţia de ministru. Ca atare, răspunsul Președintelui României de justificare a refuzului nu trebuie să aibă conotații politice, ci trebuie să se raporteze la una dintre cele două situații, respectiv la indicarea condițiilor legale ce nu sunt îndeplinite sau la motivele pentru care domnia sa consideră că persoana propusă nu corespunde respectivei funcții. Curtea a arătat, în jurisprudența sa, că dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat şi pentru Preşedintele României de art. 84 alin. (2) din Constituție, însă acesta trebuie exercitat cu respectarea prerogativelor sale constituţionale. Astfel, art.84 din Legea fundamentală, cu denumirea marginală Incompatibilități și imunități, prevede, la alin.(1) că "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nicio altă funcţie publică sau privată", iar art.80 alin.(2) din aceasta stipulează, la alin.(2) teza a doua, că, în scopul asigurării rolului Președintelui de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților, acesta „exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.” Aceste norme fundamentale impun imparţialitate din partea Preşedintelui României, având în vedere atât neutralitatea politică obligatorie a acestuia, cât și funcția sa de mediator între puterile statului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.158 din 19 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.292 din 22 aprilie 2014)", mai precizează CCR.
Referitor la numirea miniştrilor interimari
"133. Prin utilizarea verbului „va desemna” în cuprinsul art.107 alin.(3) din Constituție, și, implicit, al alin.(4) din acest articol, legiuitorul constituant a avut în vedere obligația, și nu posibilitatea Președintelui de a acționa în sensul numirii unui prim-ministru interimar, respectiv a unui ministru interimar. Lipsa unui text în Legea fundamentală care să instituie un termen imperativ pentru emiterea decretului Președintelui României de desemnare a unui prim-ministru/ministru interimar nu poate fi interpretată în sensul tergiversării sine die a îndeplinirii acestei obligații constituționale (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr.875/2018, parag.88).
134. Numirea de urgență a miniștrilor interimari se justifică prin imperativul de ordin public reprezentat tocmai de interesul asigurării continuității funcționării ministerelor. Procedura de reconfigurare a compoziției politice a Guvernului presupune un timp de analiză și o procedură specifică, iar în toată această perioadă trebuie asigurată funcționarea permanentă și în condiții de normalitate a a Guvernului, astfel că împrejurarea modificării compoziției politice a Guvernului nu poate reprezenta un argument valid pentru refuzul numirii de către Președintele statului a miniștrilor interimari, la propunerea primului-ministru.
135. Având în vedere, pe de o parte, propunerea primului-ministru de constatare a vacantării posturilor în urma celor trei demisii, concomitentă cu propunerea de desemnare a unor miniștri interimari, vacantarea imediată a celor trei posturi de ministru, prin decret al Președintelui, și pe de altă parte, „refuzul tacit” al Președintelui de a desemna miniștrii interimari propuși, Curtea consideră că acest comportament este contrar atât unei conduite loiale constituționale, în spiritul asigurării bunei funcționări a autorităților publice, astfel cum consacră art.80 alin.(2) din Constituție rolul Președintelui, cât și prevederilor art.147 alin.(4) din Legea fundamentală, referitor la obligativitatea deciziilor Curții Constituționale. Prin această conduită, Președintele a creat premisele blocării activității a trei ministere, afectând, astfel, buna funcționare a Guvernului și a întregii administrații publice
136. Curtea reiterează, și cu acest prilej, obligația constituțională pe care o au autoritățile publice ca, în exercitarea puterilor de stat conferite de Legea fundamentală, acestea să acționeze împreună în direcția funcționării statului, cu bună-credință și în spiritul colaborării loiale. Principiul separației și echilibrului puterilor, reglementat expres în art.1 alin.(4) din Constituție, nu urmărește numai asigurarea delimitării exacte a competențelor fiecărei autorități în parte și a unui sistem reciproc de control (checks and balances), ci presupune, ab initio, o cooperare loială între autoritățile și instituțiile publice, prin reprezentanții lor, în scopul creării unui ansamblu statal echilibrat și funcțional. Funcționarea în chip efectiv și armonis a construcției etatice depinde în mod inevitabil de interpretarea coroborată, în mod pozitiv și cu bună-credință, a normelor constituționale, în sensul producerii de efecte juridice, și nu în sens contrar, al blocajului instituțional.
137. Pentru soluționarea prezentului conflict juridic de natură constituțională, Curtea constată că Președintele României urmează, pe de o parte, să emită de îndată decretele de revocare a miniștrilor, solicitate de primul-ministru prin adresele nr.5/5321 și nr.5/5324 din 26 august 2019, precum și decretele de desemnare a miniștrilor interimari propuși prin adresele nr.5/5362, nr.5/5363 și 5/5364 din 27 august 2019 și, pe de altă parte, să răspundă, de îndată, în scris şi motivat, cu privire la refuzul propunerilor de numire în funcția de ministru titular, înaintate de primul-ministru prin adresele nr.5/5321, 5/5322, nr.5/5323, nr.5/5324, nr.5/5325 din 26 august 2019", concluzionează CCR.