Doamnă Tamara Buciuceanu-Botez,
Numele meu este Cristi Șelaru. V-am descoperit, la fel ca cei mai mulți dintre români, prin intermediul televiziunii. Noi, cei care nu eram din București, nu vă puteam vedea la teatru. Vă vedeam la televizor, cei care aveam așa ceva, iar unii dintre noi, pe scenele caselor de cultură sau ale teatrelor, când mergeați în turnee.
Ne-au marcat rolurile dumneavoastră, însă filmul unei generații, ”Liceenii”, v-a urcat pe piedestalul pe care scrie, pentru eternitate, ”Doamna comediei românești”. Nu toți românii v-au iubit, asta o știați și dumneavoastră. Nu toți v-au apreciat la adevărata valoare, nici atunci, în timpul vieții, nici acum, când mergeți lângă bunii dumneavoastră prieteni plecați la Domnul.
Ați fost ”profesoara” de care se temeau toți. Noi, românii, avem un ”profesor” la Palatul Cotroceni, Klaus Iohannis. Da, și el a văzut seria ”Liceenii”. Și el, dar și soția lui, și ea profesoară. Așa cum probabil intuiți, un președinte este foarte ocupat. Conduce țara, are familie, are probleme de sănătate și multe altele. Dar, un președinte are și consilieri. Este imposibil să nu fi aflat că dumneavoastră, ”profesoara Isoscel”, ați trecut la Domnul. Fie din presă, fie de la consilierii săi. Nu s-a ”obosit” să transmită un banal mesaj de condoleanțe. Conturile pe care le deține pe rețelele de socializare, Facebook, Twitter, Instagram, le folosește pentru mesaje politice sau pentru condoleanțe când are loc un atentat sau moare vreo personalitate mondială. Dumneavoastră nu meritați așa ceva din partea ”profesorului” de la Palatul Cotroceni.
În ziua înmormântării dumneavoastră, îmi cer iertare eu, în locul lui, și vă spun rămas bun, Tamara Buciuceanu-Botez! Condoleanțe tuturor celor care v-au fost alături în ultimii ani și celor care v-au iubit!