Miliardarul Warren Buffett crede că firmele nu-și pot impune opiniile în societate și nu se pot constitui în arbitri morali, arată un material publicat de Financial Times, într-o serie de articole despre capitalismul responsabil, potrivit Mediafax.
Citește și: Traian Băsescu, ATAC SPUMOS: 'Dacă e o gaură neagră în Guvern, este Raluca Turcan' .
Berkshire Hathaway, compania care constituie vehicolul de investiții al lui Buffett, a finanțat cu aproximativ 30 miliarde de dolari dezvoltarea de turbine eoliene și infrastructură în Iowa, printr-una dintre numeroasele afaceri pe care le deține, cu scopul este de a transforma statul în „capitala eoliană a lumii, într-o Arabie Saudită a vântului”.
Un alt tip de capitalist ar continua să spună că trecerea de la combustibilul fosil la energia regenerabilă reflectă responsabilitatea companiilor sale în societate. Acesta este consensul corporativ actual, exprimat - sincer sau nu - în rapoartele anuale și în reclamele companiilor de pe glob.
Dar Warren Buffett din Berkshire nu folosește astfel de termeni. A investit în vânt doar pentru că guvernul l-a plătit pentru a face acest lucru: „Nu am face-o fără creditul pe care îl obținem.”
„Înțeleptul din Omaha”, cum este cunoscut Buffett merge și mai departe. A fost o greșeală, a spus el în timpul unui interviu acordat Financial Times la începutul acestui an, ca firmele să impună ideea că „fac bine” societății. Ce le face să creadă că știu mai bine? „Este foarte greu de făcut. Dacă îmi oferi cele mai mari 20 de companii, nu știu care dintre cele 20 se comportă cel mai bine. Am fost director la 20 de companii și cred că este foarte greu să evaluezi ceea ce fac. . . este foarte, foarte greu. Îmi place să mănânc bomboane. Bomboanele sunt bune pentru mine sau nu? Nu știu."
Și chiar dacă conducerea Berkshire ar fi știut ce este corect pentru lume, ar fi fost greșit să investească pe această bază, deoarece sunt doar agenți pentru acționarii companiei. „Sunt banii acționarilor”, a spus Buffett. În Berkshire, acțiunile caritabile sunt excluse în principiu. "Mulți manageri corporativi deplâng alocarea banilor contribuabililor, dar îmbrățișează cu entuziasm propria alocare a dolarului acționarului", a menționat el.
Este un comentariu remarcabil carre sprijină opinia lui Buffett asupra companiilor. Economistul Milton Friedman, de la Universitatea din Chicago, a scris în urmă cu 50 de ani că „responsabilitatea socială a afacerilor este creșterea profitului”. Până de curând, acea viziune era evanghelică, de la școlile de afaceri la sălile consiliilor de administrație.
După succesul său în crearea unei bogății imense pentru Berkshire Hathaway, cea mai mare realizare lui Buffett ar putea fi crearea unei imagini publice unice, de „bunicul cel bun al capitalismului”. Acest lucru îi oferă posibilitatea să spună ceea ce alții îndrăznesc doar să gândească. Dar Buffett nu este în întregime singur.
Robert Shillman, președintele companiei de senzori industriali Cognex, a utilizat ultimul raport anual al companiei pentru a-și „exprima îngrijorarea față de această tendință de a schimba atât sistemul, cât și afacerile”, referindu-se în speecial la managerii fondurilor de investiții, care au impus companiilor să se dedice problemelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) ”.
„Dacă ar întreba investitorii fondurilor dacă doresc ca managerii și consiliul de administrație ai companiilor să cheltuie timp și energie pe probleme de mediu, sociale și de guvernare sau ar vrea ca aceștia să își petreacă tot timpul și energia pentru creșterea valorii acțiunilor, sunt destul de sigur că un număr copleșitor dintre ele ar alege varianta din urmă.”
Creșterea neobișnuită a fondurilor de investiții bazate pe ESG din ultimii ani sugerează că Shillman ar putea greși. Dar cei care iau în considerare interesele altor grupuri, cum ar fi angajații și comunitatea, ar argumenta, de asemenea, că întrebarea presupune o alegere falsă, deoarece, dacă capitalismul nu face mai mult pentru a obține o societate mai bună, funcționarea companiilor nu ar mai avea rost.
Alan Schwartz, președintele băncii de investiții Guggenheim Partners, în acest an că „de-a lungul secolelor, când masele cred că elitele au prea mult, am văzut că se întâmplă unul din două lucruri: apare o legislație pentru redistribuirea averii. . . sau o revoluție pentru redistribuirea sărăciei”.
Dar chiar și printre cei care sunt de acord că capitalismul a devenit periculos de instabil, nu toți sunt de acord că problema fundamentală este concentrarea mioapă asupra randamentelor acționarilor. Paul Singer, care administrează fondul Elliott Management, are alt punct de vedere. Potrivit lui Singer, capitalismul corporativ este un sistem în care investitorii dețin corporații, au numit un consiliu pentru a stabili strategia, iar consiliul a angajat o echipă de conducere pentru a executa strategia. Realitatea actuală, a spus Singer la o conferință din 2017, este că managementul a ales consiliul de administrație și a ales o strategie pentru propriul său beneficiu. Investitorii erau secundari. „Ceea ce se întâmplă în capitalismul american este. . . o cantitate imensă de minimalizare", a spus el. Exemplul cel mai grăitor, a spus el, este modul în care managementul dornic de risc și consiliile de administrație slabe ale marilor bănci au provocat recenta criză financiară.
Buffett are o viziune mai simplă pentru a face o societate mai bună. El consideră că politica guvernamentală, nu capitalismul, trebuie să conducă la schimbare. El a folosit exemplul centralelor electrice pe cărbune ale Berkshire.
„Dacă oamenii doresc să renunțăm la instalațiile de cărbune, fie acționarii noștri, fie consumatorul va plăti pentru asta. Puteți susține că, din păcate, consumatorul plătește pentru asta, dar atunci problema este că plătesc pentru asta cei ce se întâmplă să locuiască în locul în care 50% din energie provine din cărbune. Dacă se întâmplă să se afle pe un alt teritoriu, nu vor plăti pentru asta. Deci, pentru cineva este un cost. . . întrebarea este cum se absoarbe, dar cu precădere trebuie să fie o activitate guvernamentală”.
„Guvernul”, spune cel mai mare capitalist în viață, „trebuie să fie cel ce schimbă sistemul”.