Delfinii sau elefantii, de pilda, care sunt capabili de cateva rationamente succesive, au inteles cine a cantat fals in aria "Nici noi nu vrem ruperea USL" - si ar vota in consecinta la toamna.
Relevanta e doar mizeria morala care ramane in urma incapacitatii de a respecta o promisiune banala: cutare premier, cutare presedinte. Atata tot: doua nume, doua mize - pe care totusi n-au fost in stare sa le mentina.
Mafiotii au, cumva, un cod al onoarei: cuvantul dat, pecetluit eventual de-un scuipat in palma, are greutatea lui. Pentru politicienii romani zeci de protocoale, acte inscrise la tribunal, mitinguri si bezele TV intinse pe ani de zile n-au avut valoarea unei promisiuni verbale a vreunui interlop sicilian. Prin asta, orice urma de civilizatie, decenta sau gratie e izgonita pe termen nedefinit de pe scena noastra publica.
Ramane in voga doar o istetime de valutist - pe care valutistii isteti o confunda cu "strategia politica".