Anul trecut, piaţa asigurărilor RCA a înregistrat o creştere alarmantă a numărului de reclamaţii venite din parte şoferilor nemulţumiţi de unele companii de asigurări. Pe de altă parte, şi relaţia dintre service-uri şi asigurători a continuat să fie una tensionată. În timp ce asigurătorii acuză service-urile că umflă artificial preţul reparaţiilor, cei din urmă acuză că nu-şi primesc banii la timp, de multe ori fiind obligaţi să apeleze la instanţe pentru recuperarea lor. Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), cea care trebuie să asigure respectarea legii pe această piaţă, se păstrează în afara jocului. Despre toate acestea am stat de vorbă cu Florin Pandele, proprietarul grupului de firme AutoCar, unul dintre cei mai virulenţi critici în ceea ce priveşte piaţa asigurărilor auto.
- Anul trecut au crescut exponenţial reclamaţiile şoferilor către ASF, nemulţumiţi de felul în care companiile de asigurări îşi onorează obligaţiile, în ceea ce priveşte poliţele RCA. La ce să ne aşteptăm anul acesta?
F.P.: - Deocamdată, nu sunt perspective că piaţa poliţelor RCA va arăta mai bine din punctul de vedere al consumatorilor. Imaginea negativă a pieţei de asigurări este dată, în principal, de două societăţi de asigurări, City Insurance şi Euroins, care împreună au o cotă pe piaţa de asigurări RCA periculos de ridicată, de aproape 80%. Acestea nu respectă regulile, normele sau legea RCA. La imaginea negativă a pieţei contribuie şi ASF, care nu aplică sancţiuni pe măsură. În România, fiecare dintre cele două societăţi are peste 300 milioane de euro cifră de afaceri/an. Gândiţi-vă, ce reprezintă o amendă de 50.000 lei pentru o societate de asigurări care are o cifră de afaceri colosală? Singura sancţiune energică care poate determina asemenea societăţi să îşi schimbe comportamentul pe piaţă este interzicerea temporară a activităţii de asigurare RCA.
- Totuşi, ASF a dat anul trecut nişte amenzi celor două firme...
- Amenzile date de ASF acestor societăţi de asigurări au fost dubios de mici: avertisment, urmat, după mai multe luni de o amendă minimă de 50.000 de lei. Această sumă reprezintă 0,005599% din valoarea totală a primelor de asigurare subscrise pentru asigurarea RCA în primele nouă luni ale anului 2019, în cazul Euroins, şi 0,004552% în cazul City Insurance. Acesta este un aspect care ar trebui investigat de către toate autorităţile cărora legea le-a dat atribuții de control şi supraveghere asupra ASF.
- Ce credeţi că se va întâmpla în acest an în industria de reparaţi, în piaţa de asigurări şi în ASF?
- Industria de reparații are două variante: reacţionează ferm sau dă faliment. Cred că vor urma, începând din această primăvară, reacţii ale industriei de reparaţii similare cu cele din perioada Negriţoiu. Piaţa de asigurări, după un an de abuzuri generalizate, va primi o nouă lecţie, care o va costa scump. Este foarte posibil să asistăm la proceduri premergătoare falimentului unor firme de asigurări, încă din acest an. Conducerea ASF va suporta consecinţele, ea fiind principalul vinovat pentru derapajele existente pe piaţa de asigurări. Sunt sigur că vor urma demersuri având ca obiect atragerea răspunderii persoanelor vinovate de încălcări ale legii.
- ASF este o instituţie cu un mare deficit de imagine încă de la înfiinţare, iar scandalurile de pe piaţa RCA au contribuit la acest lucru. Am putea vorbi şi despre incompetenţa angajaţiilor?
- Da. Niciun preşedinte nu şi-a încheiat mandatul la această instituţie. Unii au fost arestaţi, alții au fost demişi sau au plecat singuri. Problemele majore ale ASF-ului vin din piaţa de asigurări şi legăturile, cel putin discutabile, dintre unii angajaţi ai ASF şi piaţa de asigurări. Spre exemplu, cum este posibil ca tu, autoritate de supraveghere, să ai în fruntea departamentului de control al asigurărilor un fost preşedinte al unei companii de asigurări, preşedinte în al cărui mandat, Consiliul Concurenţei a amendat cu 53 de milioane de euro acea societate, alături de alte opt, pentru încălcarea reglementărilor naţionale şi europene din domeniul concurenţei, prin coordonarea comportamentelor pe piaţă în vederea majorării tarifelor la asigurările obligatorii de răspundere civilă.
- De ce menţine în funcţii conducerea ASF astfel de persoane dacă lucrurile stau aşa cum spuneţi dvs.?
- Nu Consiliul ASF conduce, în realitate, această instituţie. Pieţelor supravegheate le convine de minune să aibă o astfel de conducere, cărora oamenii din eşalonul doi, cei care conduc departamente cheie cum ar fi Departamentul Control, Departamentul Autorizare - Reglementare, Departamentul Juridic şi Departamentul Reclamaţii şi Petiţii, să le prezinte rapoarte bune pentru pieţele aparent supravegheate. Mai mult, cei din conducere, în baza acelor rapoarte şi recomandări să voteze decizii eronate, dar atât de bune pentru pieţele supravegheate. Peste 90% dintre păgubiţi se lasă descurajaţi şi acceptă paguba ce le-a fost creată de asigurători. Sub 10% dintre ei merg în instanţă, însă, dacă aleg să facă acest lucru, 94% dintre consumatori au câştig de cauză. Cam aşa se face supravegherea şi protejarea consumatorului de către ASF, iar celor două firme de asigurări, City Insurance şi Euroins, le convine de minune acest lucru.
- Care sunt problemele pe care un păgubit le întâmpină când are o daună şi are de încasat o despăgubire de la firmele de asigurări?
- În primul rând, neefectuarea în termenul legal de trei zile a constatării daunei de către asigurători. Aceștia programează în cele mai multe cazuri păgubiții după 2 sau 3 săptămâni, pentru a tergiversa, astfel, soluţionarea dosarului de daune şi, în consecinţă, plata despăgubirii. Vorbim despre refuzul asigurătorului de a se deplasa la locul indicat de către păgubit pentru efectuarea constatării daunei, situaţie care încalcă prevederile articolului 18, punctul 5, din Norma 20/2017. În acest fel, păgubitul RCA, dacă vrea să primească despăgubirea, trebuie să se deplaseze el la locul stabilit de către asigurător.
Plata parțială a despăgubirii daunei este o altă situaţie. Unii asigurători stabilesc valoarea despăgubirii după cum le convine lor, venind cu un argument ridicol: ,,despăgubirea s-a stabilit…..în baza salariului mediu pe economie şi a nivelului de trai din România”. Acest argument fără temei legal este însă acceptat de către ASF. Neplata la timp sau integrală a despăgubirilor sunt alte practici răspândite. Unii asigurători nu vor să plătească niciun ban pentru despăgubiri. Aceştia aplică principiul: dacă vrei banii, dă-ne în judecată.
- Sunt voci din piaţa de asigurări care susţin că service-urile auto umfla nejustificat preţul reparaţiei şi al chiriei auto. Cum comentaţi acest lucru?
- Este normală o creştere a preţului reparaţiilor, în condiţiile în care preţul curentului, al gazelor naturale, al altor utilităţi creşte. Lipsa forţei de muncă bine pregătită pune presiune pe creşterea salariilor plătite de către service. Am vopsitori care câștigă 2.000 de euro lunar. Dacă nu le dau acest salariu, pleacă în Olanda sau în Germania. La sfârșitul fiecărui an, furnizorii de materiale de vopsitorie ne notifică faptul că preţul de listă comunicat de importator creşte cu 15 - 20%. Preţul pieselor de schimb creşte în fiecare an cu 10%. Neplata integrală a daunelor ne obligă la cheltuieli suplimentare: mai multe persoane angajate pentru acte birocratice necesare începerii acţiunilor în instanţă, onorariile avocaţilor, experţilor tehnici, taxele de timbru, impozitelor sau a cheltuililor curente pentru nişte bani, pe care îi obţinem după doi ani de zile în instanță.
Aproximativ 90% din cele 10.000 de unităţi reparatoare independente lucrează cu tarife mult sub cele ale reprezentanţelor auto din România. Dacă firmele de asigurări ar respecta legea, nu am avea nevoie de angajaţi neproductivi, iar costurile generate de procesele în instanţă s-ar reduce. Aşa-zisele costuri majorate de reparaţii sunt o consecinţă a conduitei societăților de asigurări. Acestea trebuie să înteleagă că abuzurile lor îi costă.
Dau doar două exemple care arată abuzurile făcute de firmele de asigurări. Până în 2017 termenul maxim de despăgubire era de 10 zile. După 2017, termenul s-a mărit la 40 de zile şi asta dacă accepţi oferta asigurătorului de doi lei. Dacă nu o accepţi, nu mai există niciun termen şi poţi merge doar în instanţă, unde un proces durează minim doi ani şi unde îţi trebuie bani şi nervi. De asemenea, până în 2017 termenul pentru care un asigurător putea să efectueze cercetări era de maximum 90 de zile, iar după 2017 nu mai există un termen, acesta poate să cerceteze ani de zile, fără să motiveze de ce, timp în care păgubitul stă cu maşina în service. Exemplele pot continua…
- Câți bani are grupul dvs. de firme de recuperat de la firmele de asigurări?
- Am aproximativ 2,5 milioane de euro scadente și neachitate sau achitate parțial de către asigurători. Dacă vă uitaţi pe portalul instanţelor de judecată din România City Insurance are aproximativ 25.000 de procese pe rol, iar Euroins are aproximativ 30.000 de dosare. Dauna medie pe procesele pierdute în instanţă se situează la aproximativ 5.000 de euro/dosar. De asemenea, procesele pierdute de asigurători pe RCA se situează undeva la 90%. Matematica arată că dacă procentul de 90% se păstrează, sumele care vor trebui să fie plătite la final, doar pe dosarele aflate în instanțe se aproprie de 250 milioane de euro. Să nu uităm că, suplimentar, se plătesc anual zeci de milioane de euro şi în afara României. Dacă adunăm aceste sume (cele din instanţe și cele externe) cu cele deja plătite în 2019 şi raportate de City Insurance şi Euroins vedem că, la un loc acestea depăşesc cifra de afaceri a celor două companii. Lăsăm ASF să răspundă de unde se vor plăti daunele.