Foștii deținuți politici au aprins, luni, lumânări și au depus coroane de flori la Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Parcul Central din Cluj-Napoca. Unul dintre ei a spus că nu ar fi rezistat 10 ani în închisoare fără ajutorul lui Dumnezeu, potrivit Mediafax.
Mai mulți foști deținuți politici și reprezentanți ai autorităților locale au depus, luni, coroane de flori la Monumentul Rezistenței Anticomuniste din Parcul Central din Cluj-Napoca și au aprins lumânări cu ocazia Zilei Deținuților Politici Anticomuniști.
La monument a fost oficiată o slujbă religioasă de pomenire de către PS Benedict Bistrițeanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.
Printre cei prezenți s-a numărat și Grigore Pepene, fost deținut politic născut în Vrancea, în vârstă de 95 de ani, care a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani în închisorile comuniste în anii 1950 pentru că a luptat, ca partizan, în munți, față de regimul de atunci.
Guvernul ia în calcul ÎNCHIDEREA Bisericilor: Discuții cu Biserica Ortodoxă
„Această zi de comemorare este cea mai importantă pentru mine și am venit, doar o mână de oameni, câți mai suntem, să ne aducem aminte de foștii noștri colegi de suferință care nu mai sunt printre noi. Suferința ne-a topit pe toți. Eu am fost într-o organizație, nu am vrut să mă fac ofițer în armata comunistă și am mers în munți alături de frații noștri. Colegul meu de bancă din clasa I-a până în clasa a VII-a m-a turnat la Securitate, m-au prins securiștii, m-au bătut și mi-au dat 10 ani de închisoare pentru că am luptat împotriva orânduirii comuniste. Am executat anii de închisoare la Galați, Gherla, Baia Sprie și la Aiud”, a declarat Pepene.
Acesta a povestit cum a dormit pe jos, pe ciment, în primele două ierni la închisoarea din Galați, fără pic de foc, într-o celulă în care era și un geam spart.
„La Gherla eram 113 deținuți într-o singură cameră, dormeam pe jos și primeam o singură pâine pentru toți. Am rezistat și Dumnezeu m-a ajutat, singurul care m-a ajutat de am trecut prin acest iad, că altcineva nu putea. Mă rugam tot timpul, în gând sau cu voce tare, în celulă, credința m-a ajutat”, a menționat Grigore Pepene.